Izvoarele Dreptului

I.Notiunea de izvor de drept

Pentru o mai buna definire a izvoarelor de drept, este necesar sa facem distinctia între cele doua tipuri de izvoare existente ,izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului.

Izvoarele materiale, numite de asemenea si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, cea care determina totodata si actiunea legiuitorului.

Astfel delimitate cele doua tipuri de izvoare de drept, putem spune ca prin izvor de drept, în sens material, întelegem viata sociala, economica si culturala privita în complexitatea ei, progresul social care determina nasterea unor reguli de drept si institutii.

Pe de alta parte, anume din punct de vedere juridic, ne intereseaza în special izvoarele formale sau formele de exprimare a normelor de drept.

In acest sens, notiunea de "izvor formal al dreptului" presupune numeroase aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se impune ca model de urmat în relatiile sociale.

Prin urmare, izvorul formal al dreptului îl reprezinta acea regula de conduita care este prescrisa si exteriorizata, cuprinsa într-o anumita haina juridica.

II. Clasificarea izvoarelor de drept

Izvoarele de drept se pot clasifica dupa diferite criterii:

1. In functie de modul de transmitere deosebim izvoarele scrise de izvoarele nescrise: obiceiul - izvor nescris, norma juridica - norma scrisa

2. In functie de caracterul oficial sau neoficial al izvorului de drept: legea - izvor oficial, obiceiul, doctrina - izvoare neoficiale.

3. Din punct de vedere ale modului de impunere: izvoare directe - actele normative, izvoare indirecte - obiceiul sau normele elaborate de organizatiile nestatale care pentru a deveni obligatorii trebuie sa fie validate de o autoritate statala.

.4. In functie de modul de creare a normei: izvoare creatoare: legea si cutuma, deoarece creaza legi noi, izvoare interpretative:jurisprudenta si doctrina care interpreteaza legile existente.

5. Enumerativ, izvoarele formale ale dreptului sunt: obiceiul juridic - cutuma; practica juridica – jurisprudenta, precedentul juridic, doctrina , contractul normativ, actul normativ.

III.Izvoarele foarmale ale dreptului- prezentare generala

1.OBICEIUL JURIDIC (CUTUMA)

Dintre izvoarele formale de drpet, acesta este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul sau cutuma reprezinta o forma de exprimare a unor reguli care s-au format în timp si care sunt respectate în virtutea unor deprinderi îndelungate, fara sa fie impuse prin constrângere.

Astfel ca o simpla regula sa devina cutuma este necesar ca aceasta sa îndeplineasca urmatoarele conditii: sa aiba un caracter uniform; sa se aplice în mod repetat ; sa aiba o anume dorata.

Simplul fapt ca o anume regula se repeta nu semnifica în mod necesar crearea unei cutume. Pentru ca aceasta sa se intample , practica generatoare de cutume trebuie sa fie uniforma, sa poata fi repetata sinmai mult decat atat , sa aiba o durata în timp.

Luand in considerare faptul ca aceasta norma de drept nu este scrisa, ea se caracterizeaza prin o deosebita mobilitate.

Pentru o mai buna constatare a continuitatii normelor cutumiare, s-a impus codificarea cutumelor. Codificarea are efectul întreruperii caracterului evolutiv al cutumei, si de aceea, cu toate ca se poate forma o noua cutuma, ea nu va putea contrazice norma cuprinsa într-un cod de legi sau norma uniforma.

Cutuma are in vedere cazurile concrete, la care se face referire, fiind evocate aceste cazuri ca precedente.

Cutuma prezinta un rol deosebit de important in anumite sisteme de drept. In sistemul de drept anglo-saxon, dreptul cutumiar este un important izvor al dreptului. Totodata si în dreptul international public, obiceiul juridic este izvor principal de drept alaturi de tratat, reprezentând exprimarea tacita a consimta mântului statelor cu privire la cunoasterea unor reguli determinate ca norme de conduita obligatorie în relatiile dintre ele.