Noțiunea, caracteristica generală și importanța contractului de vânzare - cumpărare internațională

Perioada contemporană a generat dezvoltarea, diversificarea și specializarea fără precedent a producției de mărfuri și a serviciilor. Interdependențele economice dintre statele lumii s-au aprofundat ca o consecință a procesului de globalizare, care se exprimă în mod esențial prin internaționalizarea producției și a tehnologiilor, a piețelor de mărfuri, de servicii și de capitaluri, creșterea complexității și diversității producției, comerțului și desfacerii, dezvoltarea și sporirea fără precedent a rapidității transporturilor și telecomunicațiilor, inclusiv prin expansiunea comerțului electronic.

Odată cu dezvoltarea acestui proces, s-a extins și materia vânzării-cumpărării internaționale care, de fapt, constituie instrumentul cel mai desăvârșit din câte cunoaște dreptul, pentru a satisfice necesitățile personale ale omului de la cele mai elementare lucruri până la cele mai rafinate obiecte de lux sau de artă, precum și necesitățile producției.

Contractul de vânzare-cumpărare internațională este principalul contract comercial internațional. În baza acestuia, multe contracte se încheia ulterior și depind de el în mare parte. Drept exemplu ne servesc contractele de mandat comercial și de comision, care întotdeauna se încheie în vederea unor operații de vânzare-cumpărare. Materia vânzării-cumpărării internaționale este cuprinsă în Convenția Națiunile Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri de la Viena din 11 aprilie 1980 și în alte convenții, precum, Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri de la New York din 14 iunie 1974 modificată prin Protocolul de modificare a Convenției asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, de la Viena din 11 aprilie 1980, cât și în dispozițiile din dreptul civil și comercial din sistemele de drept naționale și uzanțele comerciale.

În Republica Moldova, pe plan intern, contractul de vânzare-cumpărare este reglementat de codul civil al Republicii Moldova. Dat fiind faptul că, nu există dualitatea cod comercial-cod civil, codul civil al statului nostru conține și norme care reglementează raporturile comerciale.

I. Noțiunea și importanța contractului comercial de vânzare-cumpărare internațională

Din punct de vedere istoric, primele schimburi de valori materiale s-au realizat în forma lor cea mai simplă, cunoscută sub denumirea de troc (schimburi în natură). Pasul decisiv în evoluția vânzării internaționale de mărfuri a fost făcut odată cu apariția unui etalon intermediar de măsurare a valorilor - moneda, sub diversele ei forme.

Din momentul în care o anumită marfă a fost evaluată prin intermediul monedei s-a făcut un salt calitativ spectaculos, trecându-se de la schimbul în natură la vânzare-cumpărare.

Formei primare a contractului de vânzare-cumpărare mancipatio i-a urmat, odată cu intrarea în scena istoriei a capitalului comercial, vânzarea pe credit. Această fază a fost facilitată, pe de o parte, de dezvoltarea continuă a circulației mărfurilor, iar pe de altă parte, de consolidarea încrederii reciproce între comercianți, ca urmare a unor raporturi comerciale repetate și stabile.

Într-o opinie s-a remarcat, că funcția juridică a contractului de vânzare- cumpărare este de a pune la dispoziția cumpărătorului bunuri certe și determinate, mărfuri sau produse. El reprezintă instrumentul juridic cel mai desăvârșit din câte cunoaște dreptul pentru a satisface necesitățile personale ale omului: de la cele elementare - alimente, îmbrăcăminte, până la cele mai rafinate obiecte de lux sau de artă; sau necesitățile producției: mașini, utilaje, instalații. Circulația bunurilor are ca pivot contractul de vânzare. Contractul de vânzare-cumpărare include toate operațiile ce preced producția, punând la dispoziția întreprinderilor materiile prime necesare și tot prin intermediul acestui contract se pun în circulație bunurile produse.

Operațiunile de vânzare-cumpărare sunt cele mai frecvente în activitatea comercială.

Contractul de vânzare-cumpărare constituie principalul instrument contractual al comerțului internațional, ținând seama că, pe lângă forma sa clasică, el cunoaște forme noi, modeme, nu fără a relua și unele forme mai vechi, pe care practica internațională le-a adaptat exigențelor comerțului internațional contemporan .

In literatura de specialitate contractul de vânzare-cumpărare a fost definit de mai mulți autori. Potrivit unei opinii , contractul de vânzare- cumpărare, fie că este intern sau internațional, stabilește un raport între două persoane, vânzătorul și cumpărătorul, precum și obligația cu privire la cele două obiecte: livrarea mărfurilor și plata prețului. Alți autori definesc contractul de vânzare-cumpărare ca fiind acordul de voință care se realizează între două părți, numite vânzător și cumpărător, prin care vânzătorul se obligă, în principal, să transmită dreptul de proprietate și să predea lucrul vândut, iar cumpărătorul se obligă să plătească prețul lucrului.

Într-o altă opinie , contractul de vânzare internațională este actul juridic prin care una din părți, denumită exportator, aparținând unui anumit stat, se obligă să transmită proprietatea unui bun al său către cealaltă parte, numită importator, aparținând unui alt stat, care, la rândul său, se obligă să plătească exportatorului prețul bunului vândut.

Codul civil român în art.1650 definește vânzarea ca fiind contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca..