Principiile dreptului vamal

1. CONCEPTUL, ORIGINEA ȘI ESENȚA PRINCIPIILOR DREPTULUI

Termenul de principiu își are originea în grecescul arhe care desemnează acțiunea de a conduce, dar și mișcarea de a începe. Substantivul arhon înseamnă ceea ce stă de conducător, de căpetenie, pe cînd arheic este începutul, temei logic al lucrurilor. Latinii au tradus din greaca veche verbul arhe cu principium, ceea ce înseamnă început, prim (ar), temei [III, 53, p.119]. Din latină principium își păstrează intact rădăcina în română (principiu, principie), franceză (principe), italiană (principio), engleză (principle), rusă (пpинцип) etc.

Potrivit DEX-ului, principiu este elementul fundamental, ideea, legea de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.; la plural - totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei științe.

Doctrina juridică înregistrează o definiție-tip a noțiunii „principiile dreptului”, dată și acceptată în mare măsură de teoreticienii din țară si de peste hotare, cu unele accente, nuanțări juridice făcute de diferiți autori. Astfel, conform doctrinarilor Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Viorel Daghie, Florin Coman-Kund, Dumitru Baltag ș.a., principiile dreptului sînt acele idei generale, postulate călăuzitoare sau precepte directoare care stau la baza întregului sistem de drept dintr-o țară, orientînd reglementările juridice și aplicarea dreptului.

Gheorghe Avornic și Gheorghe Lupu completează definiția principiilor dreptului, accentuînd că principiile dreptului sînt determinate de relațiile sociale, fiind expresia valorilor promovate și apărate de drept și că sînt idei ale conținutului tuturor normelor juridice. Gh. Avornic și Gh. Lupu astfel nu înrămează principiile dreptului într-un cadru national.

Dumitru Mazilu și Victor Dan Zlătescu completează fondul definiției principiilor dreptului cu caracterul fundamental al acestora, considerînd că ele cuprind cerințele obiective ale societății în procesul creării dreptului și realizării dreptului, sînt produsul observației nevoilor societății.

Gheorghe Boboș și Boris Negru înțeleg principiile dreptului atît în funcție de fundament al sistemului de drept, cît și în funcție de modalitate de coordonare a normelor juridice în cadrul sistemului, în jurul unei idei călăuzitoare.

După Nicolae Popa, principiile dreptului sînt acele idei conducătoare ale conținutului tuturor normelor juridice. Indiferent de spațiul-timp al lor de existență, - precizare adusă de autorii Gheorghe Mihai și Radu Motica, - ceea ce ne permite să decidem că un sistem de drept este mai aproape sau mai departe de ele, aceste principii. Aceiași doctrinari susțin că principiile dreptului constituie esența lui și reprezintă fundamentul oricărui sistem de drept, de aceea, se regăsesc în acestea. În măsura în care sunt cunoscute, recunoscute de către autoritatea legiuitoare și consacrate de ea, principiile dreptului dau sistemului de drept validitate și stabilitate.

Jery Wroblewski definește principiile dreptului ca norme sau construcții care servesc drept bază dreptului, ca surse de creare și de aplicare a dreptului. Definiție, care după părerea noastră, trebuie anticipată de interpretarea construcției juridice și delimitarea granițelor între norma juridică și principiul dreptului, precum și de stabilirea locului și rolului principiilor dreptului în cadrul surselor creatoare ale dreptului.

Doctrinarii ruși de formațiune socialistă L.S. Iavici, V.M. Curițîn, Z.D. Ivanova, E.A. Lucașeva ș.a. consideră că principiile dreptului sînt începuturi călăuzitoare ale constituirii, evoluției și funcționării dreptului. Principiile dreptului sînt începuturi care inspiră un anumit tip istoric de drept, deoarece reflectă esența clasială a acestuia, legile obiective ale dezvoltării societății, determină ceea ce este decisiv în conținutul dreptului. Principiile dreptului socialist reprezintă cerințele clasei muncitoare față de procesul de reglementare juridică.

M.N. Marcenco susține că principiile dreptului nu întotdeauna sunt la suprafață, adică evidente și explicite, însă prezente în orice sistem de drept.

M.I. Baitin definește principiile dreptului în funcție de idei de bază, reglementări și determinări care constituie fundamentul moral și organizațional al apariției, dezvoltării și funcționării dreptului. Principiile dreptului sînt suportul constituirii, dinamicii și acțiunii dreptului. Principiile determină orientarea (natura) democratică sau totalitară a dreptului. Ele exprimă ceea ce este principal, fundamental în drept, ceea ce este orientat asupra evoluției dreptului. Principiile dreptului reflectă, pe de o parte, legitățile obiective ale dezvoltării societății date, iar, pe de altă parte, exprimă năzuințele subiective sau conștiința juridică a membrilor societății.