Statutul Copilului din Căsătorie

I. Aspecte generale.

1. Noţiunea şi sediul materiei.

Situaţia legală a copilului vizează un ansamblu de efecte juridice privind numele copilului, domiciliul şi locuinţa sa, ocrotirea părintească, dreptul la pensia de urmaş, vocaţia succesorală, moştenirea, etc.

Noul Cod Civil reglrmentează situaţia legală a copilului în Secţiunea a III a (art. 448 – 450) din Capitolul II al Titlului III din Cartea II – a. Dispoziţiile din Noul Cod Civil se completează cu cele din alte acte normative, de exemplu, Legea nr. 2722004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, precum şi cu dispoziţii referitoare la succesiune, legislaţia muncii ( dispoziţiile referitoare la pensia de urmaş) etc.

Întocmai ca şi în vechea reglementare, Noul Cod Civil consacră un număr restrâns de norme situaţiei legale a copilului ( art. 448 - 450) . În concret, în acest context, este reglementată egalitatea în drepturi a copiilor ( art. 448), numele copilului din căsătorie ( art. 449) şi numele copilului din afara căsătoriei ( art. 449).

Cantonarea situaţiei legale a copilului numai la principiul egalităţii în drepturi şi al numelui copilului este tradiţională în sistemul de drept, fiind justificată prin faptul că celelalte aspecte sunt reglementate şi în alte subdiviziuni ale dreptului familiei sau chiar de alte ramuri de drept.

2. Egalitatea în drepturi a copiilor.

Potrivit art. 448 din Noul Cod Civil, copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie fost stabilită potrivit legii, are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie. Drept urmare, ambele categorii de copii se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii în raport cu părinţii şi rudele lor, fără vreo discriminare pe considerentul că unii sunt din căsătoria părinţilor lor, iar alţii din afara acestei căsătorii.

Principiul stipulat de art. 448 din Noul Cod Civil este consecinţa principiului mai general stipulat de art. 48 alin. 3 din Constituţie. Astfel, potrivit acestuia, copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

În plan internaţional, Convenţia Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei stabileşte principalele reguli privind aceşti copii. Astfel, Convenţia reglementează: stabilirea filiaţiei faţă de mamă, stabilirea filiaţiei faţă de tata, obligaţia părinţilor de a contribui, în mod egal, la întreţinerea acestor copii, exercitarea drepturilor părinteşti , dreptul la succesiune a acestor copii atât faţă de mama , cât şi faţă de tata etc.

Semnalăm faptul că, potrivit reglementărilor internaţionale, în ipoteza în care tatăl şi mama unui copil din afara căsătoriei se căsătoresc, acel copil dobândeşte statutul juridic al unui copil din căsătorie. Opiniem că, de lege ferenda, această regulă ar trebui consfinţită şi în legislaţia internă a României. Se impune această măsură, deoarece România, ratificând acestă convenţie, are obligaţia, potrivit art. 11 din Constituţie, să respecte dispoziţiile ei.