Contribuții la fondurile speciale

CONTRIBUŢII LA FONDURILE SPECIALE

1. Trăsăturile impozitelor, taxelor şi contribuţiilor

Constituirea resurselor financiare publice se realizează, în principal, pe seama impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor prelevate de la persoane juridice şi fizice.

Impozitul a apărut odată cu primele forme de organizare statală şi a evoluat în strânsă legătură cu funcţiile şi sarcinile statului.

Impozitul exprimă contribuţia bănească obligatorie a persoanelor fizice şi juridice stabilită prin lege la bugetul statului, cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără echivalenţă directă şi imediată, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prin urmare, rolul principal al impozitului se manifestă în plan financiar, el reprezentând mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Fiscalitatea generală se referă la raportul dintre veniturile fiscale încasate la buget şi produsul intern brut, iar fiscalitatea locală reflectă ponderea impozitelor şi taxelor locale în veniturile contribuabililor.

Fiscalitatea are următoarele obiective principale:

• să asigure resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice;

• fiscalitatea este chemată să influenţeze şi asupra repartiţiei veniturilor, contribuind la realizarea echităţii în suportarea sarcinilor fiscale;

• fiscalitatea trebuie să stimuleze interesul agenţilor economici pentru realizarea unor acţiuni economice şi al populatiei în realizarea unor venituri.

• fiscalitatea constituie un mijloc de dezvoltare a responsabilităţii cetăţeanului faţă de cerinţele publice şi de administrare a resurselor publice.

Prin intermediul impozitelor şi taxelor participă la formarea fondurilor financiare publice: regiile autonome, societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, asociaţiile cu scop lucrativ, persoanele fizice, persoanele juridice şi fizice nerezidente.

Fiscalitatea se aplică în strânsă legătură cu principiile şi concepţiile unor discipline, cum sunt dreptul administrativ, finanţele publice, contabilitatea, dreptul comercial, dreptul civil.

Taxele reprezintă plăţi efectuate de către persoane fizice şi juridice pentru serviciile prestate de organele de stat sau instituţiile publice, cu ocazia primirii, întocmirii, eliberării unor acte ori a rezolvării unor interese legitime ale părţilor.

Taxele îndeplinesc majoritatea trăsaturilor specifice impozitelor, si anume: caracter obligatoriu, titlu definitiv, (nerambursabile), urmărire în caz de neplată. Spre deosebire de impozite care nu presupun o contraprestaţie (sau contraserviciu) din partea statului, taxele dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu. Insă, se poate afirma că taxele sunt asimilate impozitelor datorită obligativităţii aşezate la baza perceperii lor.

Taxele depind de natura serviciilor prestate de către organele de stat şi instituţiile publice, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce reprezintă obiectul serviciilor. Plătitorii taxelor pot fi persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită prestarea unor servicii de către organele de stat şi instituţiile publice. Perceperea taxelor se realizează pe baza următoarelor principii:

• principiul universalităţii, conform căruia orice serviciu solicitat organelor de stat sau instituţiilor publice este supus la plata taxelor;

• principiul unicităţii, după care pentru un serviciu prestat se datorează o singură taxă;

• principiul plăţii anticipate, conform căruia taxele se plătesc înaintea prestării serviciilor de organele de stat şi instituţiile publice.

După natura lor, taxele se pot clasifica astfel: taxe judiciare, taxe notariale, taxe extrajudiciare, alte taxe.

Dupa obiectul operaţiunii care se efectuează şi urmează a fi taxată, taxele pot fi de două feluri: taxe de timbru si taxe de înregistrare.