Dubla impunere juridică

1. Dubla impunere juridica internationala

Schimburile economice internaţionale desfăşurate într-un ritm rapid, cooperarea, politicile industriale şi de investiţii, liberalizarea circulaţiei capitalurilor au condus la efecte benefice ale globalizării, dar şi la unele care, uneori acţionează ca adevărate frâne sau bariere în calea economiei mondiale.

Statele lumii, suveranităţi fiscale distincte, instituie şi percep impozite pe venit şi pe avere astfel încât veniturile fiscale încasate să asigure realizarea cheltuielilor publice.

Problemele generate de dublu impunere pe plan internaţional au apărut în evul mediu, printre primele consemnări fiind cele din secolul al XIII-lea în legătură cu taxele percepute în Franţa şi Italia.

Etapele parcurse în soluţionarea aspectelor de dublă impunere la sfrâşitul secolului al XIX-lea au fost:

- Etapa măsurilor de eliminare a dublei impuneri în relaţiile dintre statele federale ale aceleaşi uniuni (legile federale germane din 1870, Constituţia elveţiană din 1874);

- Etapa măsurilor de eliminare a dublei impuneri în relaţiile dintre statele semiindependete ale aceluiaţi imperiu(statele Imperiului Britanic);

- Etapa măsurilor de înlăturare a dublei impuneri în relaţii dintre statele suverane independente (legea olandeză din 1819 acorda excepţii de la plata taxelor maritime cu condiţia reciprocităţii pentru vasele olandeze ).

Prusia şi Imperiul Astro-Ungar au semnat în anul 1899 primul tratat bilateral de înlăturare a dublei impuneri pe venit. Armonizarea şi dezvoltarea tratatelor bilaterale impuneri sunt influenţate de activitatea desfăşurată în cadrul organizaţiilor internaţionale.

Rezoluţia Conferinţei Financiare Internaţionale desfăşurată în anul 1920 la Bruxelles a supus atenţiei Ligii Naţiunilor pentru prima dată problema dubei impuneri.

În prezent, statele lumii, la încheierea convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri, utilizează recomandările modelelor OCDE şi ONU.

1.1 Definirea dublei impuneri juridice internaţionale

Dubla impunere economică constă în supunerea unei anumite materii impozabile la două sau mai multe impozite de către aceeaşi autoritate sau de autorităţi publice diferite, în acelaşi exerciţiu financiar. Având în vedere teoria şi practica în domeniul dublei impuneri economice, se desprind următoarele trăsături caracteristice ale acestui fenomen:

• Materia impozabilă este supusă impunerii în mod repetat de două sau mai

multe ori;

• Subiecţii impozabili pot să fie una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică sau pot fi diferiţi;

• Momentul la care se datorează impozite este unic în unele situaţii sau se referă la acelaşi exerciţiu financiar, în alte situaţii.

„Dubla impunere reprezintă impunerea a două (sau mai multe) impozite care sunt similare, asupra aceluiaşi obiect impozabil şi cu privire la aceeaşi perioadă de timp”.

În literatura de specialitate sunt exprimate diverse definiţii ale dublei impuneri juridice internaţionale, dintre care pot fi amintite:

„dubla sau multipla impunere internaţională se produce atunci când autorităţile fiscale din două sau mai multe state încasează concomitent impozite având aceeaşi bază sau aceeaşi incidenţă, în asemenea mod încât o persoană suportă o obligaţie fiscală mai grea decât dacă ar fi fost supusă unei singure autorităţi fiscale”

În lucrarea intitulată „Împunerea-Buget 1998”, Alan Melville, precizează:

„Sunt mai multe situaţii în care venitul este impus de două ori. Spre exemplu, venitul obţinut în străinătate de un rezident al Regatului Unit va fi impus în Regatul Unit şi poate fi impus şi în ţara în care s-a obţinut venitul, în funcţie de legislaţia fiscală în acea ţară. Similar, venitul obţinut în Regatul Unit de un nerezident va fi impus în Regatul Unit şi poate, să fie impus şi în celălalt stat”.

Şi în literatura română de specialitate s-au manifestat preocupări pentru definirea noţiunii de dublă impunere juridică internaţională, pentru determinarea originii acesteia, a modalităţilor de manifestare, pentru identificarea măsurilor care se impun pentru evitarea acesteia.

Astfel „fenomenul de dublă impunere internaţională reprezintă supunerea la impozite comparabile în două sau mai multe state a venitului sau elementelor de avere ale aceluiaşi contribuabil, pentru o perioadă de timp identică.”

Dubla impunere juridică internaţională este „supunerea uneianumite materii impozabile, de către două state diferite, la acelaşi tip de impozit pe acelaşi exerciţiu financiar” –Iulian Văcărel, Relaţii financiare internaţionale, EdituraAcademiei Române, Bucureşti.

Alte aprecieri au în vedere: „Când veniturile şi bunurile sunt impuse de către două state, la acelaşi tip de impozit şi în acelaşi exerciţiu financiar, are loc o dublă impunere juridică internaţională”-Gheorghe D.Bistriceanu, Dubla impunere economică şi juridică, în „Împozite şi taxe”. Acelaşi autor precizeză: „Dubla impunere juridică internaţională este impunerea veniturilor şi a bunurilor de către două state cu acelaşi tip de impozit şi în acelaşi exerciţiu financiar”- Gheorghe D.Bistriceanu, Lexicon de finanţe, bănci, asigurări,vol Ii, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

Sunt evidenţiate două forme ale dublei impuneri şi anume:

• Dubla impunere voită, intenţionată de legiuitor;

• Dubla impunere nevoită, neintenţionată de legiuitor.

1.2 Caracteristicile acestor forme ale dublei impuneri constau :

Dubla impunere voită- statul încearcă prin această metodă să îngreuneze(frâneze concurenţa capitalului extern într-o ramură economică;

Dubla impunere nevoită, neintenţionată de legiuitor se întâlneşte în cazurile în care nu se urmăreşte, dar se realizează, prin coincidenţa diferitelor impozite din aceeaşi perioadă de timp, de către autorităţile publice din ţări diferite.

În legătură cu justificarea apariţiei fenomenului de dublă impunere internaţională se precizează următoarele situaţii:

• „posibilitate concurentă de a impune taxe”- două state pot impozita o persoană(individ sau companie) pentru întregul ei venit sau capital, pe baza legăturilor personale ale acesteia cu statul său sau cu cel extern(domiciliu, rezidenţă, naţionalitate, locul unde se află sediul permanent);

• „posibilitate de impunere limitată”-un stat impozitează o persoană pe întregul său venit sau capital, pentru că ea este rezidentă(pe deplin predispusă la impozitare) acolo şi celălalt stat impozitează aceeaşi persoană pentru venitul derivat din acest stat,sau pe capitalul situat în acesta, aceasta este conflictul dintre locul rezidenţei şi al sursei;

• „posibilităţi concurente de a impune impozite în statele B şi C” –persoana este subiect al posibilităţii de impozitare limitată în două state -exemplu o întreprindere aparţinând statului A are sediul permanent în statul B şi are veniturile din statul C;

În concluzie, dubla impunere juridică internaţională reprezintă supunerea la impunere a aceleaşi materii impozabile (venit şi/sau avere, elemente de avere), la acelaşi tip de impozit, de două suveranităţi fiscale diferite, de două entităţi publice diferite, pe parcursul aceluiaşi exerciţiu financiar(an fiscal).