Integrare în Uniunea Europeană - OPEC

O.P.E.C.

Actor pe scena mondială la începutul secolului XXI

La începutul secolului XXI, caracterizat de revoluţia informaţională şi tehnologică, globalizare şi profunde repoziţionări geopolitice, lupta pentru resurse şi pieţe energetice a devenit din ce în ce mai acerbi. SUA şi Federaţia Rusă căuta noi căi pentru a-şi asigura securitatea energetică, inclusiv prin cooperare strategică, pentru a controla aceste resurse. OPEC continuă să fie o organizaţie care menţine echilibrul acestui mare joc.

Controlul resurselor energetice, petrol, gaze naturale şi lichefiate, combustibili fosili a devenit un obiectiv prioritar nu numai pentru actorii principali ai scenei mondiale ( S.U.A., Federaţia Rusă, U.E) ci şi pentru noile puteri în plină ascensiune ca India şi China.

Fluctuaţiile preţurilor la petrol sunt cunoscute ca fiind volatile şi greu de prezis. Drept consecinţă, actorii internaţionali s-au organizat, precum OPEC, care gestionează şi cantităţile produse de ţările membre sau organizează pieţe paralele –NYMEX- New York, SIMEX- Singapore, IPE- Londra, pentru a lua parte la deciziile de stabilire a preţurilor internaţionale la petrolul brut. Pieţele paralele pot influenţa preţul internaţional la petrol şi pot contrabalansa deciziile OPEC.

OPEC

Fondată în septembrie 1960, are drept obiectiv fundamental unificarea şi coordonarea politicilor membrilor în domeniul petrolier. Membrii iniţiali erau: Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi Venezuela. În perioada 1960-1975 organizaţia s-a extins prin includerea Qatarului(1961), Indonezia şi Libia în 1962, Emiratele Arabe în 1967, Algeria în 1969 şi Nigeria în 1971. Ecuador şi Gabon au fost membrii ai OPEC, retrăgându-se în 1992-Ecuador şi 1995-Gabon.

La 1 ianuarie 2007, Angola devine membră OPEC iar Ecuador reintră şi ea. Actuale membre ale OPEC totalizează aproape 40% din producţia mondială de petrol şi 2/3 din rezervele mondiale de petrol.

De-a lungul istoriei sale, organizaţia a acţionat pentru menţinerea unui echilibru al preţului petrolului atât prin creşterea sau scăderea cotelor de producţie ale membrilor cât şi prin consultări şi negocieri cu celelalte state producătoare membre OPEC, asupra cotelor de cooperare. Este important de precizat contribuţia pe care a avuto OPEC- ul în criza energetică cu care s-a confruntat Occidentul Octombrie 1973 –Martie 1974, criza provocată de bancherii internaţionali. Aceştia au încheiat un acord cu conducătorii arabi ai OPEC, pentru a creşte preţul petrolului prin embargoul OPEC- lui. Principiul era foarte simplu; arabii câştigau prin faptul că preţul creştea, cumpărătorul plătea iar concernele petroliere încasau. În sistemul respective, s-au acordat împrumuturi uriaşe ţărilor din lumea a treia, la vremea respectivă ca Mexic, Brazilia şi Argentina.