Tendințe evolutive ale consumului în contextul crizei economice actuale

Mulţumiri!

Această temă" Tendinţe evolutive ale consumului in contextual crizei economice actuale "s-a derulat in cadrul catedrei de macroeconomie specializarea E.C.T.S. din cadrul UNIVERSITĂŢII CONSTANTIN BRÂNCOVEANU.

1. Rolul consumului si al consumatorului in economia de piaţa

Conceptualizarea şi utilizarea noţiunilor de consum şi con¬sumator, ca practică şi experienţă socială distinctă şi, respectiv, ca agent specific al vieţii economice, ţin de începutul economiei politice clasice (W. Petty, A. Smith, D. Ricardo), când s-a precizat locul şi rolul lor în procesul reproducţiei

Reprezentanţii economiei politice clasice au creat şi susţinut mitul consumatorului suveran, al individului care, neîngrădit de constrângeri exterioare, îşi alege, în baza unor calcule, acea structură de consum care să-i aducă maximum de bunăstare. In acelaşi timp, consumul şi consumatorul erau privite ca puncte terminus. Orice consum este o distrugere de valoare, o pierdere, stabilea la nivelul anului 1852, J. B. Say².

Mai târziu, peste circa un secol, neoclasicii (L. Walras, S. Jewons, C. Menger) au pus bazele teoriei consumatorului raţional. Pentru Walras, consumatorul este un agent final care, cu venitul câştigat şi în limitele acestuia, caută să cumpere de pe piaţă un anumit număr de bunuri şi servicii în intenţia de a-şi satisface nevoile şi dorinţele.

Introducând elemente ale sociologicului şi psihologicului, ale dinamicii veniturilor şi preţurilor, ale influenţei factorului timp, neoclasicismul modern, prin intervenţia unor economişti ca O. Morgestern, M. Friedman, P. Samuelson a dat contur şi formă unei teorii a consumatorului ce are suficiente elemente logice, o coerenţă şi mai ales o forţă de atracţie inclusă din spiritul incitant şi problemele puse care o fac să fie prezentă în aproape toate manualele de teorie economică din vest³.

CORNESCU V., CREŢOIU Gh., BUCUR I. - Economie politică, Casa de Editură şi Presă „Şansa" S.R.L. , Bucureşti, 1995

SAY J.B. - Cours complet de l'économie politique, Gauillaumin et C-e Libraires, Paris, 1852, Tome II

3FROIS G.A. - Economia politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994;

SAMUELSON P.-Economies, Tenth Edition, McGraw- Hill, New York 1976

Pentru „antieconomişti" (J. Attali, M. Guillaume) abordarea neoclasică a consumului şi consumatorului este pură teorie. Aceştia consideră „consumul şi consumatorii produse ale culturii şi civilizaţiei, ale istoriei societăţii, motiv pentru care nevoile nu pot fi considerate, atemporal, independente de organizarea economică şi socială"1. Teoria neoclasică este acuzată că se adresează doar nevoilor fiziologice, excluse fiind din analiză alte funcţii importante ale consumului care vizează statutul social.

Noua teorie a consumului are punctul de plecare şi de altfel esenţa ei în premisa potrivit căreia consumul nu este un act final ci unul intermediar, iar consumatorul, şi în mod deosebit menajul (gospodăria), o instituţie economică cu rol activ, „producător”.

Consumatorul nu mai este doar un beneficiar de satisfacţii aflat la capăt de drum, de data aceasta el însuşi îşi „produce" satisfacţiile. Consumul reflectă nevoile umane în corespondenţă cu realitatea materială, fiind o formă de concretizare precisă a nevoilor nelimitate, o reflectare a finalităţii activităţii economice.

Consumul este elementul primordial al activităţii economice, acesta fiind cel care declanşează şi stimulează activitatea economică, îndeplinind şi o funcţie de reglare permanentă cantitativă şi calitativă a producţiei².

Legat de finalitatea consumului, teoria economică a consuma¬torului uzează consistent de noţiuni precum: nevoie, dorinţă, aspiraţie, utilitate.

Consumatorii sunt toţi indivizii, fără o selecţie de preferinţă, particularizând consumul în sfera bunurilor achiziţionate pentru nevoile proprii. Ei pot fi pentru ofertanţi fie persoane cunoscute, fie anonime.

In cercetarea pieţei este mai larg răspândit termenul de con¬sumator, ca un element caracteristic pentru procesul consumului, în orice fel de economie rolul consumatorului este de neînlocuit. Scopul lui este de a-şi satisface nevoile materiale şi spirituale.