Management Intercultural

1.Introducere

Societatea in ansamblu, dar si fiecare „micro-societate“, inclusiv cele corporative, devin tot mai „cosmopolite“ si seamana tot mai mult cu celebrele portrete ale lui Archimboldo, in care chipul intregului este obtinut din parti foarte diferite (fructe, carti etc.). De foarte multe ori, cei aflati in board-ul unei companii multinationale provin din culturi diferite. Nu poti sa nu te intrebi cum decurg relatiile intre ei. Cum reuseste managerul strain sa transmita stilul sau occidental angajatilor romani si cum se adapteaza el mediului romanesc.

Exista, desigur, un limbaj comun al business-ului si o limba acceptata global - engleza. Intrebarea este daca multiculturalitatea afecteaza practica si standardele corporative sau daca nu cumva aceasta diversitate culturala, atunci cand nu exista scurt-circuite de comunicare, aduce ea insasi o valoare adaugata companiei.

Comunicarea interculturala in interiorul companiilor vizeaza acelasi registru de aspecte pe care le regasim in orice alta interactiune umana ce presupune diferente interculturale. Exista valori, principii, atitudini si chiar standarde diferite. Toate acestea influenteaza perceptiile celor implicati si determina actiunile lor. In consecinta, calitatea comunicarii determina si calitatea muncii fiecarui individ in parte.

2.Potentialul diversitatii culturale in business

Problemele legate de comunicarea interculturala in interiorul companiilor au legatura cu felul in care sunt percepute notiunile de bine si de rau, raporturile si rolurile dintre barbati si femei, modul in care este perceput timpul, ce traditii sunt considerate a fi importante, limbajul folosit, modul in care se reactioneaza fata de alte culturi si cum decurge schimbul de informatii.

Intalnim persoane cu un stil de comunicare direct, clar si concis, care abordeaza deschis orice diferend de opinii, dar si persoane care comunica intr-un fel indirect, ocolitor, cu subintelesuri, de multe ori ezitant, evitand pe cat se poate confruntarile. De cele mai multe ori, primii considera acest stil de comunicare drept pierdere de timp, un mod neclar de a transmite informatia si o cale ineficienta de a face fata dezacordului sau conflictelor.

La randul lor, ceilalti sunt deranjati de stilul direct, deschis, fara ocolisuri, considerandu-l agresiv, nepoliticos si chiar ofensator“.

Tema multiculturalitatii, consta in aplanarea acestor clash-uri culturale si in valorificarea potentialului urias pe care diversitatea il poate juca in dezvoltarea unei organizatii. In ultimul timp, se vorbeste chiar de o noua profesie, aceea de manager al diversitatii corporatiste.

3.Valori romanesti si valori europene

Cea mai mare „surpriza“ pe care o are un manager occidental venit in Romania, este aceea ca lucrurile nu sunt atat de cumplite cum se astepta.

Romania, cu un management al imaginii inca deficitar, a constituit o surpriza placuta pentru multi dintre occidentali. Au venit crispati, uneori chiar speriati din cauza imaginii proaste pe care Romania o are in afara si au sfarsit prin a petrece multi ani aici sau chiar a se casatori si a se stabili in Romania. Impresia generala este ca le e greu sa se desparta de Romania, unii dintre ei vorbind chiar de asa-numitul Romanian disease.

Totusi, zarva de pe strazi, oamenii care vorbesc mult, soferii de taxi care conduc nebuneste, atitudinea relaxata fata de termenele limita, intr-o permanenta oscilare intre „nu este nici o graba“ si „trebuia sa se intample ieri“, lejeritatea abordarii regulilor si a legilor, arta improvizatiei - toate acestea creeaza o imagine negativa Romaniei.

Romanii pun un mare accent pe relatiile interumane de la serviciu, mai mult decat pe obiectivele lor profesionale, fapt care ii descumpaneste pe occidentali. Granita intre viata privata si cea profesionala este mult prea fragila, in puternic contrast cu compartimentalizarea stricta a vietii unui occidental, unde linia de demarcatie intre privat si personal este puternica. De asemenea, romanii vorbesc mult despre ei insisi si despre ceilalti. Poate prea mult pentru un occidental.

Totusi, se poate observa o anumita evolutie a valorilor culturale autohtone catre cele vest-europene, in ultimii ani. Limbajul business din spatiul nostru abunda de termeni de sorginte anglo-saxona. La fel ca occidentalii, am inceput sa avem si noi expatii nostri in tari din Europa de Est, plecati in programe de cooperare internationala in calitate de consultanti.

Importanta tot mai mare pe care tinerii incep sa o acorde dezvoltarii carierei, in afara interesului material, constituie un alt exemplu.

Recent, o cercetare sociologica realizata la solicitarea Delegatiei Comisiei Europene, intitulata Valori romanesti, valori europene, a cules informatii cu privire la masura in care populatia din Romania se regaseste in valorile comune europene. Studiul arata ca valorile politice europene (pluralismul, drepturile minoritatilor, egalitatea intre femei si barbati, libertatea, democratia) sunt oarecum incetatenite in Romania, dar ca exista si „valori“ ne-europene destul de raspandite: coruptia si anomia (lipsa de respect pentru norme), autoritarismul, modelul familial conservator, stereotipurile etnice si sexuale, intoleranta.