Inteligența emoțională și performanța în muncă

Inteligența emoțională și performanța în muncă

1. Noțiuni introductive

Inteligența emoțională iși are rădăcinile in cele „opt inteligențe” ale lui Gardner elaborate în 1983:

• Inteligența lingvistică

• Inteligența logico-matematică

• Inteligența spatială

• Inteligența muzicală

• Inteligența naturalistă

• Inteligența corporal-kinestetică

• Inteligența interpersonală

• Inteligența intrapersonală

Aceste tipuri de inteligență se întrepătrund diferit de la persoană la persoană. Nu exista două persoane la fel. Gardner apreciază importanța capacităților emoționale și relaționale aflate la baza vieții. Cele două inteligențe si anume inteligența interpersonală și cea intrapersonală corespund din punct de vedere al definirii cu inteligența emoțională.

Cu toate acestea termenul efectiv de „inteligenţa emoţională” a fost folosit pentru prima dată într-un articol din anul 1990 de către psihologii, Peter Salovey şi John Mayer. Pe parcursul anilor aceștia studiază în continuare subiectul și ajung intr-o lucrare din 1997 să vină cu o definiție mai complexă pentru inteligența emoțională “capacitatea de a controla propriile sentimente și sentimentele celorlalți, capacitatea de a face diferența între ele, precum și folosirea acestor informații pentru ghidarea propriului mod de gândire și a propriilor acțiuni”.

Inteligența emoțională include abilitatea oamenilor de a folosi și de a modifica reacțiile afective atât ale lor, cât și ale celorlalți. Goffman o descrie drept modul în care indivizii se prezintă atât pe ei, cât și pe activitățile lor cu scopul de a controla modul în care sunt percepuți.

Sunt persoane care se nasc cu inteligență emoțională, dar totodată aceasta poate fi și invățată, cultivată. Pentru dezvoltarea acesteia, multe firme angajează experți în domeniu care să îi instruiască pe angajați.

2. Perspective ale inteligenței emoționale

Daniel Goleman vorbește în cartea sa despre inteligența emotională de existența a două minți și anume una rațională și una emoțională. Acestea conlucrează într-o strânsă armonie pentru a crea viața noastră mintală. El explică foarte scurt „sentimentele sunt esențiale pentru gândire, iar gândirea pentru sentimente”.

Această minte rațională reacționează mai lent decat mintea emoțională, „primul impuls într-o relație emoțională este cel al inimii și nu al rațiunii”.

„Indivizii au abilitățile diferite de a valorifica propriile emoții pentru a rezolva problemele” (Salovey Peter, Mayer D. John). Conform lui Salovey, în primă fază este important să ne cunoaștem emoțiile personale. Această cunoaștere de sine stă la baza inteligenței emoționale. Pentru un control mai bun al emoțiilor și al reacțiilor noastre este important să învățăm să identificăm sentimentele.

Tot el precizează că nu este suficient să ne descoperim emoțiile dacă nu reușim gestionarea lor. Cei care nu reușesc să iși stapânească emoțiile sunt copleșiți mereu de dezamăgiri și iși revin mai greu în urma provocărilor pe care le au în viață. La polul opus sunt cei care reușesc să iși gestioneze emoțiile.

Dacă emoțiile sunt antrenate într-un scop, atunci se ajunge la motivarea de sine, lucru care duce la creșterea productivității în cadrul activității desfășurate.

Pe lângă cunoașterea emoțiilor personale și pe lângă autocontrol, succesul este amplificat prin cunoașterea celorlalți, si mai exact prin recunoașterea emoțiilor în ceilalți. Recunoașterea emoțiilor în ceilalți se exteriorizează prin empatie, fapt care ajută la identificarea nevoilor și preocupărilor pe care le au ceilalți.

Ultimul aspect mentionat de Salovey constă în manevrarea relațiilor ce evidențiază arta de a gestiona emoțiile celorlalți și implicit de a interacționa pozitiv cu cei din jur. Cei care ajung la acest stadiu sunt persoane care au succes pe plan social și care stiu cum să îi câștige pe ceilalți.