Managementul capabilităților

Aceasta lucrare își propune să clarifice unele probleme legate de interpretarea termenului de capabilitate, devenit în ultima perioadă un laitmotiv al tuturor transformărilor din domeniul militar. Orice confuzie în interpretarea acestui concept, imprimă acțiunilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor, o direcție greșită, iar nesesizarea în timp util a acesteia poate duce la risipirea unor resurse importante, cu consecințe directe pentru organismul militar și indirecte pentru celelalte domenii sociale.

Prima și cea mai importantă condiție pentru îndeplinirea oricărui scop propus sau impus o reprezintă înțelegerea exactă a rezultatului care se dorește, toate celelate activități intermediare fiind condiționate de aceasta. Existența unor confuzii în înțelegerea unui obiectiv de importanță majoră pentru organismul militar precum: ”dezvoltare și crearea de noi capabilități operaționale” poate afecta atât organismul în sine, cât și celelalte componente ale domeniului social.

Capabilităţi – delimitări conceptuale

Îmbogăţirea vocabularului s-a realizat şi se realizează în permanenţă prin diverse mijloace. Unul din aceste mijloace este împrumutul extern, împrumut de cuvinte străine, aparţinând popoarelor, organizaţiilor, culturilor care ne-au influenţat.

Numărul lor din ce în ce mai mare, viteza cu care se răspândesc în diverse domenii ale vieţii sociale, dau naştere unor confuzii în ceea ce priveşte înţelegerea acestora. Introducerea şi implementarea lor în dicţionare se face, de regulă, după o bună perioadă de timp, când acestea sunt deja greşit utilizate.

Un astfel de exemplu este termenul „capabilitate”. Îl întâlnim în foarte multe domenii, cu înţelesuri mai mult sau mai puţin asemănătoare: capabilitate tehnică, capabilitate informatică, economică şi chiar politică. Deşi foarte utilizat, termenul este tratat vag de către dicţionarele româneşti.De cele mai multe ori noţiunea de „capabilitate” nu este suficient de bine delimitată de alte noţiuni precum: capacitate, flexibilitate, adaptabilitate.

Capacităţile şi capabilităţile exprimă aparent acelaşi lucru însă există deosebiri esenţiale între aceste două cuvinte, ”există nu doar nuanţe care le separă, ci şi caracteristici esenţiale care le identifică, le individualizează şi le conexează” .Capacitatea se referă în general la cantitate. În cazul armatei, capacitatea de luptă este dată de totalitatea forţelor, mijloacelor şi resurselor. Cantitatea lor diferă de la ţară la ţară, în funcţie de resursele avute la dispoziţie şi de cerinţele mediului de securitate.Nu ne putem limita doar la simpla posesie. Este nevoie şi de operaţionalizarea acestora, de activizare, de valorificare, cu alte cuvinte, este nevoie de capabilitate. Capabilitatea se referă la aptitudinea de a face un lucru, inclusiv de a-l gândi, proiecta în funcţie de scop şi de resurse.

Condiţionarea între capacităţi şi capabilităţi poate fi reprezentată grafic astfel:

a) Capabilitatea este o prelungire a capacităţii, având ca finalitate efectul. Cp∪Cb⇒ E

Cu alte cuvinte, capacităţilor existente li se pot asocia unele capabilităţi care le pot transforma în acţiuni din care rezultă unele efecte. În acest caz, capabilitatea (Cb) este exterioară capacităţii (Cp), iar reunirea creează efectul E, care, în acest caz, este un efect combinat.

Figura 1.1 –Capabilitatea, prelungire a capacității

b) Capabilitatea este o însuşire a sistemului. În acest caz avem de-a face cu o contopire a capacităţilor cu capabilităţile astfel, fiecare capacitate fiind efectiv şi o capabilitate (sau un suport de capabilitate). Cp ⊃ Cb⇒ E Acest mod de analiză îl putem numi o „capabilizare a capacităţilor” adică, o creştere a importanţei factorului uman, mai exact a cunoştinţelor abilităţilor, competenţelor acestuia, rezultând o umanizare a capacităţii.