Managementul instituțiilor de credit

Caracteristica lumii contemporane este incertitudinea. Mediul economic, cel monetar, cel financiar bancar sunt permanent supuse unei concurente acerbe. Astazi bancile sunt privite de catre specialisti, si nu numai, ca fiind acele institutii care administreaza riscul. Aceasta caracterizare data bancilor se datoreaza in special faptului ca orice operatiune financiar-bancara pe piata interna si internationala este supusa actiunii unui ansamblu de factori de risc independenti.

Pana la inceputul anilor ”80 comunitatea financiar-bancara privea unilateral problema riscului numai din punct de vedere al creditului. Gestionarea riscurilor bancare se reducea la riscul de creditare, acest lucru fiind posibil datorita stabilitatii relative a sistemului financiar. Aceasta stabilitate caracteristica acelor ani era posibila in primul rand datorita existentei si functionarii sistemului monetar international de la Bretton-Woods. Acest mecanism controla fluctuatiile cursurilor valutare, iar ratele dobanzilor nu variau prea mult tocmai datorita politicilor monetare duse de bancile centrale in conformitate cu interesele imediate ale statelor debitoare. Reglementarile monetar-valutare, practicile anticoncurentiale de tip cartel si nu in ultimul rand inertia deponentilor, limitau in acea perioada concurenta pe piata depozitelor bancare generand o relativa stabilitate a ratelor dobanzilor. La sfarsitul anilor ”70 situatia se schimba. Explozia pretului petrolului si dependenta crescanda a statelor occidentale de sursele de materii prime din Orient au generat un proces inflationist care a dus la fluctuatii mari ale ratelor nominale ale dobanzilor. In acelasi timp, prin abolirea sistemului de la Bretton-Woods, volatilitatea cursurilor valutare creste, acestea devenind factori importanti de stabilire a performantelor globale ale societatilor bancare. Mediul concurential a fost si el supus unor schimbari datorita in special suprimarii controlului asupra transferurilor internationale de capital si modificarii structurii costurilor bancare. Toti acesti factori i-au determinat atat pe specialisti cat si pe practicieni, sa recunoasca existenta unei multitudini de factori de risc (riscul lichiditatii, riscul de capital, riscul ratelor dobanzilor, riscul valutar, riscul tranzactiei, riscul de afacere).

A. Principalele riscuri ce apar in activitatea institutiilor de credit

In functie de gradul de expunere la risc

a) riscuri pure - expunerea este generata de activitatile si procesele bancare cu potential de a se produce evenimente care sa se soldeze cu piedri. Astfel de evenimente pot fi fraudele in efectuarea unor plati, accidentarea in cadere a unui client intr-una din agentiile bancii( ceea ce da nastere unei raspunderi civile a bancii) sau degradarea mediului ambient de catre active dobandite de banca in urma exercitarii unor drepturi de ipoteca( incalcarea normelor de poluare,etc.).

b) riscuri lucrative(speculative) - expunerea este generata de incercarea de a obtine profit mai mare. Aceasta expunere poate genera si cheltuieli suplimentare si de ci potential si pierderi. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenta, pierderi la portofoliul de titluri sau o structura defectuasa a activelor bancare.

In functie de caracteristica bancara

a) riscuri financiare

-riscuri in sistemele de plati

-riscul de creditare - este asumat de toate bancile si poate genera probleme serioase daca expunerea la risc este substantiala. Indicatorii traditionali sunt mai putin folositi deoarece ei afecteaza negativ rentabilitatea bancii. Ei se pot dovedi utili in analize temporale si comparatii interbancare. Indicatorii obiectiv, monitorizati atent, pot semnaliza in avans aparitia unor probleme pe parcursul procesului daca limitele sunt depasite pentru mai multi dintre ei.

-riscul de lichiditate - indicatorii traditionali ai riscului de lichiditate tind sa se concentreze asupra lichiditatii activelor bancare.Indicatorii obiectiv urmaresc indeosebi evolutia corelata a activelor lichide si a pasivelor immediate. Din practica rezulta ca cel mai bun este indicatorul derivat ce raporteaza diferenta dintre activele lichide si imprumuturi (de PE piata si de la banca centrala) la o marime care sa reprezinte nevoile potentiale de lichiditate( de exemplu depozitele volatile).

-riscuri de piata

-riscul ratei dobanzii - reprezinta riscul diminuarii veniturilor bancare si deci si a profitului ca urmare a miscarii ratei dobanzii. Riscul dobanzii afecteaza PE toti participantii la relatiile de credit, dar angajarea bancii deopotriva si in calitate de debitor si in calitate de creditor determina o angajare extrem de riscanta a bancilor. Pe de alta parte bancile se angajeaza nu numai in operatiuni curente sau PE termen scurt, ci si in operatiuni PE termen lung, in conditiile in care nivelul dobanzii stabilit parcurge numeroase momente in care sa aduca situatii dezavantajoase pentru banci.