Organizarea Sistemului de Credit

1. CONCEPTUL ŞI STRUCTURA SISTEMULUI DE CREDIT

În explicarea esenţei sistemului de credit vom apela la procedeul tradiţional de confruntarea a diferitor opinii ale economiştilor referitor la conceptul „sistem de credit”.

SISTEMUL DE CREDIT DOUĂ ABORDĂRI

Tratările noţiunii “sistem de credit”, grupate în funcţie de particularităţile evoluţiei economico-financiare şi specificului constituirii şi funcţionării instituţiilor de credit în diferite zone ale lumii,

tradiţional exprimă două optici:

> a economiştilor occidentali;

> a economiştilor est-europeni.

OPINII PRIVIND CONCEPTUL “SISTEM DE CREDIT”

> Poleak Gh. (economist rus): „sistemul de credit” este format din trei nivele: nivelul întâi este reprezentat de banca centrală, nivelul doi, de băncile comerciale, ipotecare şi de economii şi nivelul trei, din instituţii financiare nebancare specializate de credit: companiile de asigurare, fondurile de pensii, fondurile investiţionale, instituţiile financiar-creditare, casele de lombard. ( Поляк, Г. Финансовый менеджемент. – Мосkва: ЮНИТИ, 1997. - C.347; 476-477)

> Kiriţescu Costin (economist român): “sistemul de credit reprezintă totalitatea relaţiilor de credit, a formelor, metodelor şi normelor de acordare a creditelor, existente în economia naţională şi realizate prin aparatul bancar” (Kiriţescu, Costin. Monedă. Mică enciclopedie. -Bucureşti: Editura enciclopedică, 1998.-P.247)

SISTEMUL DE CREDIT DEFINIŢIE ORIGINALĂ

“Sistemul de credit reprezintă organizarea funcţională a instrumentelor de credit în temeiul reglementărilor juridice prin cadrul instituţiilor financiare” (Stratulat O.)

INSTRUMENTELE DE CREDIT

> MONEDA

> INSTRUMENTELE PIEŢII MONETARE

> CREDITUL

Creditul constă în transformarea de bunuri, pe un timp limitat, fixat dinainte şi numit scadenţă, contra unei sume de bani, numită dobândă.

Creditul este o activitate de bază înrt-o bancă. Această activitate poate genera profituri pentru bancă, dacă este practicată corect, dar care poate duce şi la pierderi. Astfel, creditul este unul din elementele de bază a pieţei monetare.

O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumut (sau a plasa) banii depozitaţi. Băncii i se plăteşte dobândă pentru sumele date cu împrumut; rata dobânzii percepute pentru împrumuturi va fi mai mare decât rata dobânzii plătite la depozite. Diferenţa dintre aceste două rate ale dobânzii se numeşte marjă, şi constituie o sursă importantă pentru venitul băncii.

Mărimea şi dinamica dobânzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori:

- masa sau suma absolută a dobânzii

- rata dobânzii ca venit annual

Subiecţii creditului sunt:

1. Creditorul – persoana fizică sau juridică care acordă împrumut agenţilor economici şi populaţiei.

1. Debitorul – reprezintă o persoană fizică sau juridică care primeşte credit şi pentru

utilizarea căruia plăteşte o anumită dobîndă

Funcţiile creditului:

1) funcţia de distribuire şi redistribuire a mijloacelor băneşti disponibile;

2) funcţia de transformare a banilor acumulaţi în investiţii capitale;

3) funcţia de susţinere a micului business;

4) funcţia de sporire a vitezei de rotaţie a monedei şi de reducere a masei monetare în circulaţie;

5) funcţia de accelerare a procesului de realizare a mărfurilor;

6) funcţia de îmbunătăţire a consumului;

7) funcţia de extindere a activităţii economice externe;

8) funcţia de reducere a deficitului bugetar.