Principalii Indicatori de Eficientă a Investitiilor

Investitiile ca si concept cunosc o divesitate de nuante si definiri.In dictionarul de economie politica, investitiile sunt numite drept plasare de fonduri in industrie,agricultura,comert si in alte ramuri, cu scopul asigurarii bazei materiale si a fortei de munca necesare desfasurarii si largirii activitatii in aceste domenii.

Un alt concept este ca, investitiile au drept scop renuntarea la sumele lichide contra sperantei unei resurse ulterioare etalate in timp.

Conform dictionarului limbii romane investitiile reprezinta plasare de fonduri in industrie,agricultura, comert,in scopul obtinerii de profit.Cheltuielile cu investitiile reprezinta capitalul plasat.Deci prin investitii intelegem o cheltuiala prezenta, certa care ve duce la rezultate viitoare de cele mai multe ori incerte.

Orice investitie cuprinde urmatoarele elemente:

- un subiect, persoana fizica sau juridical care investeste;

- un obiect, care cuprine obiecte sau mijloace in care se investeste;

- un cost, reprezentand mijloace financiare alocate investitiilor sau efortul facut de investitor;

- efectul sau valoarea economica, rezultata in urma investitiei.

In concluzie o investitie reprezinta o cheltuiala certa care va duce la obtinerea de efecte viitoare.Aceste efecte trebuie considerate in conditii de risc si incertitudine.

Indicatorii sunt mărimi cifrice cantitative, calitative şi cu deosebire valorice carecuantifică starea, nivelu, volumul sau valoarea unui proces, proiect a unei activităţi sau acţiuni.În domeniul investiţiilor indicatorii pot caracteriza proiectul ca volum, elementestructurale, cost, durată de înfăptuire, având calitatea de indicatori tehnici sau tehnico-economici.Pe de altă parte, indicatorii pot reflecta raportul efort-efecte sau efecte-efort, cu privire la proiectul de investiţii, în care caz, ei au calitatea de indicatori de eficienţă economică ori sunt utilizaţi în analiză ca având semnificaţia de „criterii” (criteriul duratei de recuperare, criteriulvalorii actuale nete etc.).

Indicatorii de apreciere şi de eficienţă economică a investiţiilor se obţin prin calcule şi prelucrare a informaţiilor cuprinse în documentaţia tehnico-economică (studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, etc.), folosindu-se metodele matematice specifice. Se poate afirma că indicatoriitehnico-economici şi economici sunt mărimi de calcul primare servind aprecierii proiectului deinvestiţii, în timp ce indicatorii de eficienţă economică sunt mărimi derivate din prelucrareainformaţiilor iniţiale sau a indicatorilor primari şi asigură măsurarea eficienţei proiectului.Fiecare indicator de eficienţă economică are o anumită capacitate informaţională şicaracterizează sau măsoară eficienţa economică a proiectului dintr-un anumit unghi, în unităţi demasură specifice. Indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor, pentru a răspunde scopuluiîn care se utilizează, trebuie să se încadreze în anumite cerinţe, între care: o construcţie logică araportului efect/efort sau efort/efect; o semnificaţie clară; un calcul simplu, permisibil; să permită o interpretare facilă; să asigure fundamentarea şi luarea deciziei.

După natura lor, indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor sunt: indicatori naturali si

indicatori valorici.

Indicatorii naturali reprezintă mărimi care măsoară caracteristicile cantitative ale procesului de investiţii. Numărul lor diferă de la ramură la ramură, cel mai frecvent utilizaţi sunt: capacitatea de producţie, durata de realizare a investiţiei, numărul salariaţilor, consumul specific de materii prime, materiale etc. Indicatorii naturali, la rândul lor, se clasifică după criteriul fazelor parcurse în procesul investiţional în: indicatori ai construcţiei; indicatori de exploatare.

Datorită caracterului eterogen al indicatorilor naturali şi a subordonării lor indicatorilor valorici, compararea indicatorilor naturali în efectuarea analizei eficienţei economice a investiţiilor este limitată.

Indicatorii valorici reflectă raportul valoric dintre efortul de investiţii şi efectele ce vor rezulta după punerea în funcţiune a obiectivelor. Indicatorii valorici, la rândul lor, după importanţă, se grupează în: indicatori de bază, care au un conţinut sintetic şi caracterizează principalele aspecte ale eficienţei investiţiilor. Aici se includ: valoarea producţiei, investiţia specifică, rentabilitatea, durata de recuperare a investiţiei totale; indicatori suplimentari, care aduc precizări detaliate asupra unor aspecte particulare ale eficienţei economice a investiţiilor.

După modul de calcul indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor se grupează astfel:

- indicatori de antecalculaţie (cu ajutorul acestora se determină efectele economice preliminate ale viitoarei capacităţi);

- indicatori statistici (indicatori realizaţi în unităţi similare în funcţiune şi care servesc ca bază de comparaţie pentru noua investiţie);

- indicatori normaţi (reprezintă limite maxime sau minime acceptabile pentru realizarea unei investiţii similare).

În funcţie de importanţa lor în adoptarea deciziilor de investiţii, indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor astfel:

- indicatori generali care cuprind: capacitatea de producţie, costurile de producţie, numărul salariaţilor, beneficiul; indicatori de bază: volumul investiţiilor, investiţia specifică, durata de recuperare a investiţiei totale; indicatorii specifici diferitelor ramuri;

- indicatori suplimentari: consumurile specifice, gradul de mecanizare, puterea instalată;

- indicatori privind comerţul exterior: cursul de revenire brut, net, aportul net valutar.