Reforma proprietății

Reforma proprietatii – obiectiv, aspecte, scop, efecte, privatizare

Reforma economica vizeaza o schimbare esentiala in structurile tehnologice, economice, precum si in mecanismele de functionare a economiei, care sa corespunda criteriilor de eficienta economica, ecologica si sociala.

In tara noastra, refoma economica actuala se identifica, de fapt, cu tranzitia la economia de piata, prin care economia romaneasca putemic centralizata, cu numeroase distorsiuni sub raport tehnico - stiintific si economic, va evolua catre o structura cu mecanisme de piata bine definite, spre rentabilizarea tuturor activitatilor, prin valorificarea eficienta a posibilitatilor pe baza favorabilitatilor pietei si prin folosirea tehnologiilor avansate.

Obiectivul central al reformei proprietatii este dezetatizarea (privatizarea) fundamentat pe observatia ca statul se dovedeste mai degraba un prost administrator al economiei.

Privatizarea vizeaza inlaturarea monopolului unei forme de proprietate , asigurarea pluralismului formelor de proprietate si a unei conlucrari concrete, eficiente intre acestea. Se creeaza, astfel, cadrul favorabil manifestarii libertatii de actiune, liberei initiative, promovarii competentei, performantei, precum si unei motivatii reale pentru munca, pentru eficienta.

Privatizarea, ca, de altfel, procesul complex al reformei, schimba in mod esential sensul actelor de justitie, de drept. Primul pas care a trebuit facut a fost crearea cadrului legal cuprinzator si coerent prin care sa fie definite atat obiectivele principale si criteriile privatizarii, cat si masurile practice de natura economica, institutionala, organizatorica si executiva menite sa contribuie la infaptuirea transferului de proprietate. Astfel, s-a consfintit, prin Constitutie, existenta in economie atat a proprietatii publice,cat si a proprietatii private; a fost elaborata Legea fondului funciar, ce consfinteste dreptul de proprietate privata si publica in agricultura; au fost adoptate Legea privatizarii si Legea accelerarii privatizarii.

Reforma economica in domeniul proprietatii cuprinde mai multe aspecte:

a) Privatizarea prin transferul proprietatii de stat catre sectorul particular, prin asigurarea distribuirii echivalentului unei parti (de cca 30%), stabilita prin lege, din capitalul social al societatilor comerciale catre cetatenii romani indreptatiti si prin vanzarea de actiuni. Aceasta se realizeaza avand ca suport legislativ Legea cu privire la infiintarea societiitilor comerciale.

Intreprinderile de stat au fost transformate in societati comerciale, respectiv, in societati pe actiuni. Societatile comerciale pot sa se bazeze pe proprietatea particulara, de stat sau mixta - toate desfasurandu-si activitatea pe principiile pietei.

In masura in care restructurarea are loc in acelasi timp cu privatizarea, iar problema care se ridica este cea a capitalului, un rol important il are si proprietatea mixta, cu participarea capitalului atat autohton, cat si strain.

Legea privind regimul investitiilor straine (35/1991) consfinteste cadrul legal al acestora, ca si o serie de facilitati. Participarea efectiva a intreprinzatorului strain mareste interesul si raspunderea acestuia de a aduce tehnologii noi, de a reduce costul investitiei si timpul punerii in functiune, de a spori eficienta intregii activitati, de a ocupa segmente favorabile pe pietele de desfacere, etc.

b) Stabilirea domeniilor de activitate ce se bazeaza pe proprietatea publica. A fast necesara asigurarea cadrului legislativ pentru infiintarea si functionarea regiilor autonome. Existenta proprietatii publice si, respectiv, a sectorului public raspunde unor cerinte, si anume: protejarea bogatiilor solului si subsolului; dezvoltarea unor sectoare de rnaxima importanta, strategice sau mai putin rentabile (energie electrica, energie nucleara, posta si telecomunicatiile, sisteme de irigatii si imbunatatiri funciare, etc.); obtinerea de venituri mai ales pe seama unor produse de monopol (alcool, tutun, unele plante tehnice); asigurarea resurselor necesare pentru sustinerea apararii, asistentei sociale, etc.

c) Crearea intreprinderilor mici si mijlocii bazate pe proprietatea privata.

d) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru membrii fostelor cooperative agricole colective si alti cetateni care cer si sunt indreptatiti sa primeasca pamant.

e) Transformarea intreprinderilor agricole de stat in societati comerciale si privatizarea lor. Pot fi actionari in societatile comerciale de acest fel si cetateni ale caror terenuri sunt in cadrul acestora (Legea 36/1991 privind societiitile agricole si alte forme de asociere).

f) Constituirea unor asociatii agricole pe baza liberei vointe a taranilor, terenul ramanand in proprietatea fiecarui asociat. Deja 25% din totalul terenurilor sunt cuprinse in asemenea asociatii agricole. O noua lege a cooperatiei va stabili clar statutul juridic al proprietatii si al formelor de organizare a activitatii in agricultura (individuale, asociatii, societati comerciale pe actiuni, cooperative), principiile si normele de constituire, precum si activitatea acestor organizatii. Este necesar a se promova o asemenea legislatie care sa favorizeze o structura a exploatarilor agricole capabila sa utilizeze tehnici si tehnologii modeme, sa asigure a folosire eficienta a factorilor de• productie, sa asigure produsele agricole pentru populatie si pentru export.

g) Structuri organizatorice existente si in perioada anterioara, dar care corespund principiilor economiei de piata. Aceste structuri se refera la o parte a cooperativei in masura in care aceasta a fost rezultatul liberei asocieri (si nu fortate) a proprietatii in productia mestesugareasca si artizanala, ca si la proprietatea particulara existenta anterior (in zonele de deal si de munte). Sunt avute in vedere si proprietatea (statutul ei juridic) a asociatiilor pur profesionale, stiintifice, culturale, de binefacere, fundatiilor, care au existat sau care s-au infiintat recent, proprietatea cultelor religioase sau a asezamintelor bisericesti, proprietatea personala asupra bunurilor (de uz personal). In linii generale, legislatia existenta a acestor domenii este corespunzatoare, fiind necesare, desigur, unele adaptari si reglementari.

Se dorea un sistem economic in cadrul caruia formele de proprietate sa cunoasca un tratament egal, functionarea economiei sa se bazeze pe actiunile si optiunile individuale, libere, ale agentilor economici particulari sau de stat, fara constrangeri administrative, in cadrul legislativ dat de statul democratic, prin respectarea regulilor pietei libere.