Riscurile Bancare

Introducere

Riscul? Nimic mai simplu şi în acelaşi timp ceva mai complex de identificat şi mai ales de controlat. Din zorii istoriei, riscurile au constituit una dintre cele mai mari şi fascinante provocări pentru umanitate datorită omniprezenţei acestuia în toate domeniile de activitate.

Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu se poate obtine profit fără risc. De aceea orice societate comercială încearcă să-şi maximizeze profitul prin gestionarea riscului specific domeniului sau de activitate şi prin evitarea sau transferarea riscului pe care aceasta nu doreste să-l preia. Este evident că o strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimizarea probabilităţii producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale a băncii. Acest lucru rezultă din obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, iar obiectivul central al activităţii bancare îl costituie obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.

Managementul riscului reprezintă un proces complex de abordare ştiinţifică a riscurilor, care utilizează resurse materiale, financiare şi umane pentru atingerea obiectivelor care vizează reducerea expunerii la pierderi.

În procesul de management al riscului trebuie atinse două mari categorii de obiective, şi anume: obiective pre şi post eveniment. Obiectivele din prima categorie vizează, în principal, costurile şi economiile legate de tratarea expunerii la risc. Obiectivele din a doua categorie vizează, în principal, asigurarea continuităţii, existenţei şi funcţionării entităţii.

Riscurile apar practic în orice fază a schimburilor comerciale mondiale ele fiind principalul inamic al acestora. Influenţa negativă a riscurilor se manifestă atât sub forma pierderilor pe care le provoacă atunci când se produc, cât şi ca factor psihologic care frânează schimburile. Factorii care generează riscurile în relaţiile economice internaţionale sunt factori controlabili, ca nepriceperea sau reaua voinţă a factorului uman, şi factori necontrolabili, ca războaie, revoluţii sau calamităţi naturale etc

Clasificarea riscurilor bancare

Problema gestiunii riscurilor pentru o instituţie financiar–bancară nu a reprezentat o preocupare pentru specialiştii domeniului decât în urma celor două şocuri petroliere, eveniment care a ilustrat pentru prima dată gradul de interdependenţă între diverse sisteme economice. Pe plan mondial, până la sfârşitul deceniului 7 al secolului 20, gestiunea riscurilor bancare se rezuma aproape exclusiv la gestiunea riscului de creditare în relaţiile cu clienţii băncii şi în cadrul sistemului de plăţi. Acest fapt se datora stabilităţii relative a sistemului financiar–bancar şi a pieţelor financiare.

Cei trei vectori care au acţionat în mod decisiv, în ultimele 3 decenii, asupra geofinanţei au fost: globalizarea şi integrarea pe plan mondial a pieţelor şi a fluxurilor financiare, dezvoltarea tehnologiei informatice şi dereglementarea serviciilor financiare Premisele acestor modificări au fost rapid conştientizate de specialişti, situaţie exemplificată prin „Legea de supravegherea bancară şi creditarea internaţională”, adoptată de Congresul USA în 1983 sau „Acordul de la Basel” din 1988 despre standardele internaţionale ale capitalului bancar.

În prezent, în UE există directive bancare având ca scop armonizarea legislaţiei şi stabilirea de reguli unitare, inclusiv în privinţa definirii riscului bancar, expunerea la risc şi sistemele de acoperire a depozitelor bancare. Trebuie reţinut un document special, publicat în septembrie 1997 sub titlu „Principii de bază pentru supravegherea bancară efectivă”, în care se definesc şi se analizează opt categorii de riscuri bancare: riscul de credit; riscul de ţară şi de transfer; riscul de piaţă; riscul ratei dobânzii; riscul de lichiditate; riscul operaţional; riscul legislativ; riscul de reputaţie.

În 1999, Comitetul Basel a elaborat încă un document sub titlul „Administrarea riscului în activitatea bancară electronică şi cu monedă electronică”. Pe fundalul acestei dinamici a devenit imperioasă necesitatea reevaluării conceptului riscurilor bancare, care, până atunci, se rezuma aproape exclusiv la riscul de creditare.