Statul și Funcțiile Sale

În economiile moderne contemporane, statul este o prezenţă incontestabilă, prin sistemul legal destinat îmbunătăţirii cadrului în care fiecare individ şi firmă se angajează în interacţiuni economice, prin ansamblul acţiunilor guvernului ca producător, regulator, susţinător al sectorului privat, prin rolul său pe piaţa monetară şi a creditului, prin programele sale de securitate socială , prin calitatea sa de consumator, prin funcţiile sale de redistribuire a bogăţiei, ca şi prin susţinerea intereselor firmelor naţionale în relaţiile internaţionale.

Necesitatea intervenţiei statului în viaţa economică, reprezintă o coordonată esenţială a funcţionării pieţelor, autorităţile publice implicându-se prin deţinerea de întreprinderi proprii, prin posibilitatea controlului întreprinderilor private, prin instituirea de impozite şi taxe, prin acţiuni de redistribuire a venitului.

Având în vedere toate aceste aspecte putem spune că principalele funcţii ale statului sunt: de a corecta anumite “eşecuri ale pieţei”, de a atenua inegalităţile sociale şi de a regulariza evoluţiile ciclice ale economiei şi de a optimiza binele social.

Prin rolul său de corector al “eşecurilor pieţei”, statul vizează consecinţele concurenţei imperfecte şi în consecinţă ale monopolului.

În ceea ce priveşte mediul concurenţial, aproape în toate ramurile economiei, unele mari întreprinderi caută să-şi asigure poziţii privilegiate prin care obţinând preţuri mai mari la vânzarea propriilor produse sau preţuri mai mici la aprovizionări, deteriorează mecanismul concurenţei, prejudiciind pe consumatori. De aceea, statul poate interveni prin regularizarea preţurilor şi profiturilor monopolurilor.

Cea de a doua funcţie a statului este de a atenua inegalităţile sociale flagrante, fenomene negative ale evoluţiei sociale, şi de a asigura bunuri publice necesare, aşa numitele externalităţi.

Externalităţile reprezintă efectele sub forma unor costuri – externalităţi negative – sau beneficii – externalităţi pozitive – impuse de agenţi economici unor alţi subiecţi în afara cadrului pieţei, fără contraprestaţie.

Exemple de extrnalităţi negative constituie poluarea atmosferei de către noxele din gazele de eşapament ale autovehiculelor, poluarea fonică din jurul aeroporturilor, poluarea apelor prin

deversarea în râuri a diverselor reziduuri etc. Există însă şi externalităţi pozitive cum ar fi rezultatele activităţii de cercetare-dezvoltare ale unor companii concretizate în descoperiri care revoluţionează producţia unor bunuri, care vor putea fi utilizate ulterior şi de alte firme care nu au plătit nimic.