Activitatea Bancară de Retail în Franța

Capitolul 1. Sistemul bancar din Franta

Istoricul sistemului bancar din Franta

Sistemul bancar francez are o istorie destul de îndelungată, încă din Evul Mediu, când scoţianul John Law a întemeiat Banca Generală din Franţa. Multi ani mai târziu in anul 1800, Napoleon a contribuit la înfiinţarea Băncii Franţei.

Pentru ca sistemul bancar din Franţa să ajungă la forma în care se afla în zilele noastre, au trebuit să se realizeze multe schimbări şi reforme, aceasta dezolvtare realizându-se treptat. Printre primele bănci apărute în Franţa au fost băncile create în urma dezvoltărilor din care au dus crearea de bănci cu reţea de colectare mai largă printer care se regăseau: Creditul mobiliar al fraţilor Periere (1852), Societatea Generală a creditului industrial şi comercial (1859), Crédit Lyonnais (1863),sau Société Générale (1864), pe ultimele două bănci le voi analiza în cadrul ultimului capitol.

In acele perioade, toate băncile erau universale.Aceasta tendintă a durat pană când au aparut primele banci care au ajuns la esec, si au dat faliment. Astfel, falimentul unor bănci precum Union Générale şi Creditul mobiliar al fraţilor Periere , cât şi perioadele grele prin care a trecut banca Crédit Lyonnais, au dus la o specializare şi compartimentare in activitatea bancara. Un alt eveniment important in istoria sistmeului bancar francez a fost promulgarea Legilor de la mijlocul anilor 1940 cand s-a hotarat naţionalizarea băncilor. De asemenea a inceput sa existe o impartire in domeniul bancar: Au aparut bănci de afaceri , care nu strângeau depozite de la populatie şi bănci de depuneri separate.

Alte modificari importante din cadrul sistemului bancar francez au fost realizate in urma unor reglementări din anii 1960, privind restructurarea acestuia. Aceste schimbari, aveau in vedere atenuarea diferenţelor dintre băncile de afaceri şi cele de depuneri dar si posibilitatea acordată băncilor şi instituţiilor financiare de a realiza împrumuturi şi plasamente la domiciliul clientilor. Tot in urma acestor reglementari s-a creat pieţa ipotecara, a inceput remunerarea depozitelor la termen şi nu se mai permitea remunerarea celor la vedere.

In urma acestor noi reglementari, in perioada care a urmat, mediul bancar din Franta s-a dezvoltat foarte mult, atât în domeniul colectării resurselor, cât şi în cel al acordării de credite, vorbindu-se tot mai mult despre o bancarizare a persoanelor fizice un echivalent al retail bankingului din prezent.

Restructurarea din mediul bancar din Franta de la sfârşitul anilor nouăzeci a avut ca numitor comun operatiunile de fuziune şi operaţiunile de preluare, care, chiar dacă au condus la diminuarea numărului de instituţii de credit în sistemul bancar francez, nu au determinat o scădere in ceea ce priveste oferta bancara. Dimpotriva, putem spune că efectul a fost unul de mentinere si chiar de multiplicare a ofertei bancare, aceste operatiuni de fuziune şi achiziţii ducand la creşterea puterii noilor bănci aparut "peste noapte".

Cele mai importante operatiuni de achizitii si fuziuni au fost:

- 1995: Credit National – Banque Francaise du Commerce Exterrieur;

- 1999: BNP – Paribas;

- 1999: CDC- Credit Foncier de France;

- 1999: Banque Populaires – Natexis;

- 2000: HSBC – CCF;

- 2003: Credit Agricole – Credit Lyonnais;

- 2004: Caisse d’Epagne – IXIS;

- 2006: IXIS Corporate and Investment Bank – Groupe Banque Populaire Natexis;

Dupa cum se observa si in tabelul urmator, anii ’90 si inceputul anilor 2000 au fost plini de astfel de operatiuni de fuziune si achizitii: