Compania offshore ca instrument al planificării fiscale internaționale

Noţiunea de companie offshore si planificarea internationala

Una dintre cele mai eficiente si mai "legale" arme ale întreprinzãtorului în lupta cu fiscalitatea s-au dovedit a fi aşa-zisele "companii offshore".

Prin termenul de "offshore" limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat dincolo de ţărm. În jargonul economic american, prin offshore sunt denumite activităţile economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care acestea sunt rezidenţi.

Întradevăr toate sensurile acestui cuvânt sunt purtătoare a esenţei: este vorba despre o companie, care în funcţie de ţara unde este înregistrată nu are activitate economică, în funcţie de activitatea sa este considerată companie străină. O companie offshore nu realizează venituri în ţara în care a fost înmatriculată. După toate acestea este important de menţionat faptul că în general nu este considerată activitate economică internă funcţionarea birourilor administrative şi manageriale, activităţi de investiţii şi holding şi susţinerea de conturi bancare.

Termenul englezesc "offshore" explicat în noţiuni economice este "activitate desfăşurată în exterior, efectuată în afara legilor ţării din care provine investitorul". Altfel spus, o zonă offshore reprezintă spaţiul restrâns pe teritoriul unui stat, de obicei în cadrul unui port, aeroport, unde taxele vamale asupra mărfurilor intrate şi destinate reexporturilor sunt suspendate şi se autorizează realizarea unor operaţiuni comerciale, industrial-bancare şi de asigurare.

Teoretic, companiile offshore se pot înfiinţa oriunde în lume, dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje fiscale, pentru că o firmă nu va fi scutită de impozit datorită faptului că este o firmă offshore, ci pentru că este un offshore înregistrat într-un paradis fiscal.

Scopul pentru care se decide înfiinţarea unei companii offshore este în principal minimizarea taxării şi reducerea poverii fiscale, dar prin intermediul unei companii offshore se realizează şi un management mai performant al riscului cât şi o importantă reducere a costurilor. Companiile offshore pe lângă regimul de impozitare lejer beneficiază şi de mult dorita şi apreciata confidenţialitate în faţa unui control valutar, având protecţie împotriva intervenţiei guvernamentale şi a schimbărilor politice exterioare.

Schemele offshore constau în stabilirea şi domicilierea unei entităţi juridice (corporaţie, holding, fundaţie) prin intermediul căreia se derulează afaceri cu alte entităţi domiciliate în afara statului respectiv. Aceste entităţi sunt denumite generic "firme offshore" şi oferă scutire de la plata impozitelor pe profit, pe creşterile de capital, pe dividende, pe dobânzi, etc.

Companiile offshore au cunoscut o amploare remarcabilă, mai ales în ultimele decenii, fiind o alternativă de a evita povara fiscală din ce în ce mai apăsătoare. Prin termenul de offshore, se înţelege teritoriul situat dincolo de ţărm, în larg, departe de ţara de origine, în contradicţie evidentă cu onshore. În jargonul economic american, prin offshore sunt denumite activităţile economice şi firmele care desfăşoară activitatea în afara statului în care acestea sunt înregistrate.

Planificarea fiscală internaţională în principiu este foarte simplă, detaliile fiind cele care complică problema. Planificarea internaţională a obligaţiilor fiscale are la bază faptul că legile oricărui stat cu privire la taxare sunt limitate doar la economia sa internă. Autorităţile fiscale întâmpină frecvent dificultăţi la trecerea graniţelor, în schimb, companiile, persoanele bogate şi banii lor o fac foarte uşor.

Planificarea fiscală are două componente:

- planificarea fiscală naţională ce se raportează la legislaţia fiscală existentă în statul de rezidenţă al contribuabilului;

- planificarea fiscală internaţională ce se bazează, în esenţă, pe următoarele două elemente:

• utilizarea paradisurilor fiscale

• utilizarea tratatelor de evitare a dublei impuneri

Unul din cele mai mari pericole în planificarea financiară şi fiscală internaţională îl constituie conducerea de cercetări inadecvate, deţinerea de cunoştinţe insuficiente asupra relaţiilor dintre diverse jurisdicţii, asupra legilor naţionale şi internaţionale. Ceea ce e legal într-o zonă poate fi considerat total ilegal într-o altă jurisdicţie, şi sunt o mulţime de capcane în care se poate cădea din lipsă de informaţii.

Totuşi, afacerile offshore sunt afaceri bazate pe reputaţie. Investitorii şi consultanţii cu experienţă cunosc operatorii offshore demni de încredere şi pe escrocii care păcălesc investitorii sau alte instituţii. Din acest motiv, operarea în offshore reprezintă aprecierea experienţei şi a scrisorilor de recomandare ale potenţialilor parteneri de afaceri.

În prezent economia mondială parcurge o perioada globalizării şi accentuării mobilităţii capitalului. Cu toate că anual se înfiinţează aproximativ 140.000 de companii de acest fel în lume, în România, companiile offshore sunt mai puţin cunoscute şi utilizate în ciuda rolului lor în economie.