Impozite și Taxe

Omul, inca din cele mai vechi timpuri a fost preocupat de cunoasterea, stapanirea si studierea societatii, a cadrului in care traieste si isi desfasoara activitatea.

Inca din antichitate, toate procesele, fenomenele, legile dezvoltarii economice au fost transpuse de om si in planul fiscalitatii, forma economica prin care acesta putea detine controlul unui deficit bugetar, imbunatatirea colectarii veniturilor bugetare si totodata asigurarea unei transparente in cheltuirea banului public.

Fiscalitatea presupune preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din veniturile cetatenilor. Fiscalitatea este o formã de integrare a contribuabilului într-un circuit economic în care el, pe de o parte, contribuie la alimentarea sistemului iar pe de alta parte este beneficiar al serviciilor publice. In mod real, fiscalitatea, chiar dacã emana din partea statului, trebuie, pentru a-si atinge obiectivul economic, poate sa capete forma unui parteneriat. Aparent fiscalitatea naste obligatii exclusive sau precumpanitoare din partea contribuabilului, dar creeaza, în fapt, obligatii importante pentru stat, ca administrator al impozitelor. Eficienta fiscalitatii nu se observã, în ultima instanta, în modul în care sunt colectate impozitele, ci în modul în care acestea se reantorc, sub forma calitatii serviciilor publice, dar si modul in care ele asigura mentinerea si extinderea bazelor de impotizare.

Politica fiscala poate si trebuie sa se bazeze pe un parteneriat între stat si contribuabil. Comportamentul fiscal al statului nu trebuie sa fie abuziv. Rationalitatea gradului de fiscalitate va permite o mai buna receptivitate a contribuabilului fata de sarcina fiscala. Impozitarea corecta si stimulativa a veniturilor globale constituie un mijloc important pentru consolidarea acestui parteneriat.

Impozitele, ca si taxele , se constituie a fi venituri catre bugetul de stat, reprezentand dupa cum am prezentat mai sus, un parteneriat real intre stat si contribuabil.

Acestea au un rol stimulativ si orientativ al consolidarii fiscale, in scopul cresterii si dezvoltarii economice .

Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora.

Cateva din modalitatile tehnice de transformare a impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale pot fi considerate :

- adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor;

- instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri;

- supradimensionarea impozitelor;

- sisteme de restituire fiscala;

- controlul instituirii de monopoluri .

Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise.

In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest sens unele taxe administrative cum ar fi taxele notariale sau taxele de pasaport.

Impozitul poate fi considerat ca fiind o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

Impozitul prezinta urmatoarele caracteristici :

- impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adica participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice;

- prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale populatiei;

- scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica, dar de regula, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara, anume faptul ca este folosit de stat pentru a-si asigura interventia in viata social-economica;

- impozitul nu are o destinatie speciala.