Abraham Maslow

Abraham Maslow (1 aprilie 1908 - 8 iunie 1970 )

“Cu copilaria mea, ma intreb cum de nu am inebunit am fost un baiat evreu nascut int-ro vecinatate de non – evrei a fost ca si cum as fi fost primul negru int-ro scoala de albi Am fost izolat şi nefericit. Am crescut în biblioteci şi printre cărţi, fără prieteni.”

S-a născut în Brooklyn, New York, fiind primul din cei sapte copii al unei familii de evrei emigranţi din Rusia. Ei fiind needucati au dorit ca Abraham sa aiba o viata mai buna indemnandu-l constant spre succesul academic. Nesurprinzator a fost faptul ca Abraham sa fie un copil fara prieteni, gasindu-si refugiu in lumea cartilor. Spre satisfactia parintilor Abraham a studiat trei semestre dreptul la City College of New York, după care s-a transferat la Cornell University, ca mai apoi să revină la City College of New York. După ce s-a căsătorit cu verişoara sa primară Bertha Goodman cu care a avut doua fete, s-a mutat în Wisconsin pentru a studia la University of Wisconsin de unde, în cele din urmă, şi-a căpătat doctoratul (1934) în psihologie. In Wisconsin, Maslow a studiat alături de Harry Harlow, şi mai apoi a revenit la New York pentru a lucra cu E. L. Thorndike la Columbia University.

Iubirea lui Maslow de învăţare, combinat cu inteligenta lui, a făcut din el un elev strălucit. Ani mai tarziu IQ lui a fost marcat la 195, fiind al doilea, măsurat la momentul respectiv.

Profesorul Maslow a predat ca titular la Brooklyn College timp de 14 ani. In aceasta perioada a vietii sale, a intrat in contact cu multi intelectuali ai Europei, care erau emigranti in SUA, iar in Brooklyn cu oameni precum Adler, Fromm, Horney. Maslow a fost in fruntea catedrei de psihologie de la Brandeis intre anii 1951 – 1969. In timpul acesta l-a cunoscut pe Kurt Goldstein, faimos pentru cartea sa cu idei de auto-actualizare, numita “The Organism” (1934). Aici a fost si locul cand si-a inceput “cruciada” sa pentru psihologia umanistica.

S-a retras în California in 1970, unde si-a petrecut ultimii ani in semi-pensionare pana la vârsta de 62 ani cand a murit în urma unui atac de cord, dupa multi ani de boala.

Cariera

Nevoile şi motivaţiile – iată două dintre atributele specifice fiinţei umane, care ne definesc şi ne diferenţiază. Sunt două din lucrurile care te pot face să rămâi un om obişnuit toată viaţa sau să devii lider.

De-a lungul vremii numeroşi psihologi au încercat să explice ‘misterele’ comportamentului uman în funcţie de aceste două atribute. Unul dintre primii care au realizat o ‘ierarhizare’ a acestora a fost Abraham Maslow. În 1954 el a încercat să sintetizeze un mare număr de cercetări legate de nevoia şi motivaţia umană. Înainte de el, cercetătorii se concentraseră separat pe factori biologici şi deprinderi moştenite pentru a explica ce anume direcţionează şi susţine comportamentul uman.

Abraham Maslow a dezvoltat o teorie a personalităţii fiinţei umane ce a avut o influenţă deosebită în mai multe domenii. Această largă influenţă s-a datorat în parte şi înaltului nivel practic al teoriei sale. Mulţi oameni descoperă că e uşor de înţeles ce afirmă Maslow. Ei pot recunoaşte în piramida sa unele caracteristici ale experienţei sau comportamentului lor. Descoperă că sunt reale şi identificabile, doar că ei nu-şi puseseră niciodată problema în acest mod până atunci.

Principala lui contribuţie în psihologie a fost problema ierarhizării nevoilor umane. Având o abordare umanistă, Maslow observă că fiinţele umane nu sunt împinse sau atrase numai de forţe mecanice, ci mai degrabă de stimuli, obiceiuri sau impulsuri instinctive necunoscute. Astfel, el susţine că fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, si că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare. Totusi Maslow a observat ca ordinea in care sunt indeplinite aceste nevoi nu este intotdeauna aceeasi. De exemplu, el constata ca pentru unele persoane, nevoia de respectul de sine este mult mai importanta decât nevoia de dragoste. Pentru altii, nevoia de creativitate poate inlocui chiar si nevoile cele mai de baza.

Una din diferenţele esenţiale faţă de ceilalţi doi capi ai psihologiei acelor vremuri (Freud şi B.F. Skinner), a fost interesul mai degrabă scăzut al lui Maslow faţă de oamenii bolnavi mintal sau nebuni, şi orientat către persoane pe care le cataloga drept complet "funcţionale", cu personalitate "sănătoasă" cum ar fi Einstein, Lincoln, Jefferson, Schweitzer, Jane Addams, Eleanor Roosevelt, Frederick Douglas.