Impozitele și taxele în Republica Moldova

NTRODUCERE

De-a rândul deceniilor sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat paralel cu cel al URSS, dupa aceleasi legi, principii si regulamente, cuprinzînd atît drepturile, cît si obligatiile, responsabilitatile inspectoratelor fiscale. Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orasenesti si raionale este cel cu numarul 68 din luna martie 1990, aprobat de Sovietul Ministrilor al RSSM. Tot atunci, pe lînga Ministerul Finantelor, si-au început activitatea anumite subdiviziuni fiscale, dar care nu intrau în componenta organelor financiare locale. Începînd cu anul 1991, în republica a început sa se aplice propria legislatie fiscala, tinîndu-se cont de specificul economiei si interesele bugetare nationale. La 17 noiembrie 1992 Parlamentul adopta Legea privind bazele sistemului fiscal. De la 2 decembrie 1992 intra în vigoare Legea privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor. Impozitului sînt supusi toti agentii economici - persoane juridice de pe teritoriul Republicii, indiferent de formele de proprietate si de cadrul juridic, inclusiv întreprinderile cu investitii straine, asociatiile si organizatiile internationale care îsi exercita activitatea de antreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul reprezentantelor permanente si filialelor.

Legea cu privire la taxa pe valoarea adaugata a vazut lumina zilei în noiembrie 1994. Ea prevede un impozit indirect de stat, aplicat la suma valorii adaugate, formate la fiecare etapa de producere si vînzare a marfii, executare a muncii si acordare a serviciilor. La sfârsitul lunii decembrie 1994 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la accize. Accizele sunt un impozit indirect de stat, inclus în pretul marfii (productiei) si este achitat de consumator. Platitori sunt persoanele fizice si juridice care produc si realizeaza marfuri supuse accizelor (nu de prima necesitate: bauturi alcoolice, produse de tutun, obiecte din metale pretioase cu sau fara nestemate s.a.).

Pe parcursul anilor sistemul fiscal a suferit schimbari esentiale. Rezultatele perfectionarii legislatiei în domeniul fiscal, înregistrate pîna acum, au demonstrat eficienta activitatii desfasurate, dar si necesitatea de a evolua în con tinuare, prin alinierea la standardele internationale si revizuirea tuturor indicatorilor de performanta, ce definesc activitatea de ansamblu a Serviciului Fiscal de Stat.

1. Sursă : Din istoria Serviciului Fiscal de Stat al RM, https://www.fisc.md/istoria.as

I. NOȚIUNI GENERALE ȘI FUNCȚIILE IMPOZITELOR

În literatura de specialitate întâlnim mai multe definiții ale impozitului, printre care putem specifica cele mai des utilizate.

Impozitul este definit, în literatura economică franceză, drept o prelevare obligatorie în profitul administrațiilor publice, care nu dă dreptul unei contrapartide directe, ci la servicii furnizate în mod gratuit de colectivitate.

În concepția unor economiști români, impozitul este o prelevare obligatorie și fără contrapartidă efectuată de administrațiile publice în vederea susținerii cheltuielilor publice - funcția financiară a lor, și în vederea regularizării activității economice - funcția politică.

Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul și termenul precis stabilit prin lege.

Confom Codului fiscal al Republicii Moldova (art.6 (1)) impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit și se percepe pentru unele servicii sau acțiuni executate de către unele instituții publice, care au un caracter juridic.

Funcțiile impozitelor:

În literatura de specialitate sunt definite cinci funcții de bază ale impozitelor:

1. fiscală;

2. de stimulare;

3. de redistribuire;

4. de reglare;

5. de control

- Funcția fiscală a impozitelor se manifestă prin contribuția permanentă și sistematică a impozitelor la formarea resurselor financiare ale statului.

- Funcția de stimulare a impozitelor se manifestă atât prin favorizarea cât și prin pedepsirea contribuabililor. Prin intermediul funcției de stimulare, impozitul devine un instrument viabil al politicii sociale a statului.

- Funcția de redistribuire a impozitelor are un caracter obiectiv și reiese din funcțiile de bază ale statului. Această funcție asigură procesul de redistribuire a unei părți a produsului intern brut. Prin funcția dată se accentuează rolul impozitului ca un instrument centralizat în relațiile de distribuire și redistribuire a resurselor financiare publice.

- Funcția de reglare a impozitelor reiese din necesitatea reglementării de către stat a unor procese economice și sociale.

- Impozitele, ca și finanțele îndeplinesc funcția de control, care reflectă corectitudinea derulării, din punct de vedere cantitativ și calitativ, a procesului de distribuție, permite de a verifica dacă încasîrile fiscale sunt colectate la timp, corect și complet și, în rezultat, poate determina necesitatea și direcțiile efectuării reformei fiscale.