Liniștea dinaintea furtunii...

Arma nucleara este cea mai puternica arma de distrugere in masa capabila sa produca, in timp scurt, pierderi mari trupelor, formatiunilor si mai ales populatiei, sa creeze mari zone contaminate radioactive si, totodata sa exercite asupra personalului un puternic efect mortal.

In momentul exploziei temperatura din interiorul bombei este de circa 50 milioane grade Celsius, aproximativ de 10 mii de ori mai mari decat temperatura la suprafata soarelui.

O bomba atomica costa intre $500,000 si $1,000,000. Aceasta are o greutate aproximativa de 450kg si misiunea ei in’viata’ este sa livreze explozibilul puternic la tinta. Poate fi lansata in diferite moduri, ca in exemplele:

A fost folosita in premiera in iunie 1945 pe un poligon experimental din New Mexico (S.U.A), la o inaltime de 33m, in varful unui turn de otel masiv.

1. Istoria bombei atomice

Al doilea razboi mondial batea la usa, cand, în ultimele zile ale lui ianuarie 1939, în diferite laboratoare din lume se confirmase posibilitatea reactiei în lant, iar Niels Bohr formulase o teorie a procesului de fisiune.

În aceeasi epoca, savantii sovietici au ajuns la aceleasi rezultate. Si în laboratoarele din Anglia se obtinusera succese considerabile. Din laboratoarele din Berlin-Dahlem însa, nu se mai dadea publicitatii nici o stire oficiala.

Din cercurile miscarii de rezistenta germane si de la oamenii de stiinta care au trebuit sa

emigreze în Germania fascista s-a aflat, însa, ca la Institutul Kaiser Wilhelm lucrau la problemele fisiunii nucleului de uraniu aproximativ 200 de cercetatori.

Pana în acest moment, cercetariile stiintifice americane în domeniul fizice atomice nu jucau nici un rol. Fizica atomica parea a fi un domeniu rezervat savantilor europeni. Dar fascismul transformase conditiile politice în Europa in asa masura, incat multi oameni de stiita fusesera siliti sa emigreze sau au fost obligati ulterior s-o faca. Astfel, regasim în S.U.A. nu numai savanti germani de seama, ci si pe italianul Enrico Fermi,pe danezul Niels Bohr, oameni de stiinta francezi si unguri. Statele Unite au devenit locul de intalnire al tuturor celor carora Anglia li se parea prea aproape de focarul fascismului, iar Uniunea Sovietica prea departe din punct de vedere ideologic. Colaborarea dintre ei si un mare numar de fizicieni si chimisti americani eminenti deschidea un nou capitol in istoria fizicii atomice, in istoria primei bombe atomice.

Acum se cunosc foarte multe amanunte asupra acestui capitol din istoria fizicii atomice. S-a urzit la comanda o legenda a ‘stiintei americane’, legenda dupa care Statele Unite ar fi patria stiitei moderne si, ca atare, si tara fruntasa in domeniul cercetarilor atomice.

Evenimentele din ultimii ani, progresele în domeniul folosirii pasnice a energiei atomice si faptul ca Uniunea Sovietica nu numai ca poseda bombe atomice,dar a si facut explozii de bombe cu hydrogen cu mult superioare celor americane si care au fost prima oara aruncate din avion dovedesc ca stiita atomica sovietica nu numai ca n-a ramas în urma celei amaricane,dar are astazi chiar un avans fata de ea.

În împrejurarile de atunci nu e de mirare ca fizicienii europeni care lucrau în S.U.A. considerau ca cea mai urgenta problema a folosirii reactiei in lant pe cea a aplicatiilor ei militare. Ei cunosteau doar caracterul inuman si agresiv al fascismului.

Putem deci presupune ca multi dintre oamenii de stiinta care au contribuit la fabricarea primelor bombe atomice au lucrat considerand principial ca prin munca lor indeplineau constient o obligttie umanitara.

De aceea la originea erei atomice nu sta centrala electrica noua, ci arma de distrugere.

Uraniul se ap·ra

Problema parea clara: dintre cei trei izotopi ai uraniului, numai doi erau interesanti din punctual de vedere al fisiunii: U-235 si U-238. Primul putea fi fisionat cu ajutorul neutronilor rapizi , cat si cu al celor lenti, iar celalalt numai prin neutroni rapizi. O fisiune sigura se poate obtine de la U-235.

Marele zeu “K”

Problema fisiunii fiind rezolvata urma aceea a producerii unei reactii in lant, insa ea presupunea existenta uraniului in stare atat de pura incat orice impuritate care ar fi putut absorbi neutroni sa fie eliminate.

Cantitatea ce trebuia folosita era atat de mare incat majoritatea neutronilor care iau nastere sa nu poata disparea in exterior, ci sa intalneasca mereu in calea lor un atom fisionabil. Din aceasta cauza s-a incorporat in cantitatea de uraniu folosita frane (moderator) de neutroni-aveau rol de a reduce viteza neutronilor eliberati astfel incat acestia sa nu paraseasca mediul reactiv. Fiind posibila reactia in lant cu neutroni lenti trebuia sa fie posibila si o reactie cu neutroni rapizi. Totodata trebuia sa se produca mai multi neutroni decat cei cu care se bombarda initial uraniul. Raportul dintre neutronii initiali si cei produsi prin fisionarea nucleelor de U-235 se numeste factorul de multiplicare K. Daca K>1 reactia in lant poate incepe. Insa aceste lucruri nu erau suficiente ci mai era nevoie de uraniu perfect pur si grafit perfect pur ca mijloc de franare.

Pluton i-a fost nas

Accelerarea lucrarilor de constructie a primei pile care se intretine singura a fost descoperirea a doua noi elemente transuraniene, elemente produse artificial de om si anume U-239(si anume neptuniu) si plutoniu, acesta din urma dovedindu-se la fel de fuzionabil ca si U-235 si se putea separa foarte usor de atomii acestuia.

Toate aceste lucruri erau intreprinse in scopul descoperirii pilei care avea sa se intretina singura.