Aspecte Generale ale Cutremurelor

Obisnuim să asociem cutremurele cu dezastre, mai ales cu distrugerea habitatelor în care trăim si de aceea le privim cu teamă, considerând că ne-ar fi mult mai bine fără ele.Privindu-le de la o scară mult mai amplă în timp si în spatiu, vedem că ele sunt semnale ale evenimentelor geologice din evolutia Pământului, atunci când se formează muntii sau oceanele; tot cutremurele ne atentionează că pe stratul cel exterior al crustei, strat pe care noi locuim, piesele care îl construiesc se aranjează ca într-un joc de puzzle si atunci în timpul acestor ajustări au loc miscări mai puternice sau mai slabe.Făcând eforturi ca să cunoastem mai bine cutremurele, întelegându-le cauzele, mecanismele, efectele, nu numai că ne întelegem mai bine planeta, dar vom reusi să facem fată mai bine acestor încercări la care planeta noastră ne supune, uneori, extrem de puternic.

Cutremurul reprezintă manifestarea brutală a unui fenomen seismic prin zdruncinarea puternică a scoartei terestre care are o origine profundă.Din punct de vedere dinamic, cutremurul reprezintă o eliberare instantanee de energie elastică ce s-a acumulat lent de-a lungul timpului.După încetarea unui cutremur sau a unei miscări seismice, energia se acumulează din nou până la o nouă eliberare brutală; de obicei această energie se acumulează în urma coliziunii lente a două plăci tectonice care permanent se află într-o miscare de compresiune.Momentul producerii cutremurului este echivalent alunecării prin subductie a unei plăci tectonice, de obicei cea oceanică cu o inertie mai mică decât cea continentală.

Cutremurele se produc la o oarecare adâncime în interiorul scoartei Pământului.Locul sau zona unde încep zguduirile, adică locul unde începe procesul distrugerilor si deformatiilor se numeste hipocentrul sau focarul.Amplasarea hipocentrelor de origine tectonică se află pe planul Benioff cu o înclinare de aproximativ 65 grade.Energia dezlăntuită în focar se propagă sub formă de unde elastice care se răspândesc în tot pământul si pe suprafata acestuia, unde care se numesc seismice.Epicentrul reprezintă punctul de la suprafata Pământului ce se obtine prin prelungirea razei terestre ce trece prin hipocentru.Antiepicentru este antipodul epicentrului.Pozitia acestor puncte se stabileste prin coordonate geografice.

Durata cutremurului este mai lungă decât durata de producere a seismului în hipocentru, datorită timpului necesar transmiterii si amortizării diferitelor tipuri de unde.Timpul la origine reprezintă momentul initierii cutremurului în hipocentru.Energia cutremurului se exprimă prin lucrul mecanic produs în focar prin procesul de fracturare sau schimbare bruscă de volum, după învingerea frecării care a generat seismul.

Aparitia cutremurelor este strict legată de teoria tectonicii plăcilor.Părintele tectonicii plăcilor este considerat a fi meteorologul german Alfred Lothar Wegner care, în 1915, publică în cartea sa, The Origin of Continents and Oceans, o teorie inedită, teoria derivei continentelor, conform căreia cu milioane de ani în urmă exista un continent gigant, pe care l-a denumit Pangea, din care s-au desprins celelalte continente.

Desi, aceeasi idee a fost sustinută si de alti predecesori a lui Wegener, asa cum el însusi mentiona în 1929, cum ar fi:Franklin Coxworthy(1848-1890), Roberto Mantovani(1889-1909), William Henry Pickering(1907), teoria lui Wegener a fost cea mai eleborată si creată independent de acestia.

Cutremurele sunt fenomene naturale care au fost percepute de om din cele mai vechi timpuri, mai ales prin efectele lor distrugătoare.Cauzele cutremurelor au fost stabilite mult mai târziu,când posibilitatea înregistrării lor si intelegerii acestor fenomene au devenit reale.

Astfel, explicatia acestor fenomene din timpurile vechi a fost pusă pe seama unor fenomene divine care erau argumentate prin catastrofele produse de efectele lor.Cutremurele,precum si vulcanismul,eclipsele solare erau semne sau prevestiri ale unor catastrofe si mai mari.Unele fenomene între care eruptia Vezuviului din anul 1979 a fost descrisă de Pliniu cel Tânăr care a fost martor la acest fenomen impresionant cu unchiul său, Pliniu cel Bătrân care a murit în timpul acestei eruptii.Odata cu acest fenomen vulcanic s-a produs si un cutremur puternic ce a zguduit regiunea de sud a Italiei.

Aparitia bruscă a cutremurelor,forta distrugătoare a oscilatiilor scoartei pământului produse de aceste cutremure, consecintele lor, precum si durata scurtă a întregului fenomen produc o impresie puternică nu numai asupra martorilor oculari ai acestor dezastre ,ci si asupra tuturor celor care primesc astfel de stiri.Foarte multi mai păstrează încă vie în amintire impresia din acea noapte, rece si ploioasa de 9 spre 10 noiembrie 1940, când, către dimineată, după ora 3, cea mai mare parte din populatia tării a fost trezită din somn, buimăcită si înspăimântată de zguduirile repezi si foarte puternice ale scoartei pământului, provocate de un cutremur.A fost unul dintre cele mai puternice cutremure simtite în tara noastră si furia lui dezlăntuită a străbătut toată tara,producând în Bucuresti si în multe alte orase si sate, pagube mari.Cutremurul a pornit din fundul muntilor Vrancei, dintr-un loc de la cotitura muntilor Carpati, mai sus de Focsani cu vreo 50 km si depărtat de Bucuresti în linie dreaptă, cu vreo 160 km.

Cutremure de pământ s-au produs si au fost simtite de mult timp în urmă:multe dintre ele au rămas înscrise în analele seismologiei cu renumele de a fi fost foarte puternice si de a fi produs omenirii pagube foarte grele, adevarăte catastrofe.Fără să cunoască cauzele acestor catastrofe seismice, oamenii au căutat încă din vechime să descrie efectele cutremurelor de pământ.