Organizarea teritoriului pe Șoseaua Arcu, Iași

INTRODUCERE

Plecând de la denumirea disciplinei „ Organizarea şi planificarea teritoriului „ trebuie să înţelegem ce este acela un teritoriu şi cum se realizează amenajarea lui. Teritoriul reprezintă acel loc , regiune sau spaţiul ocupat de o persoană , un grup de oameni sau de un sistem economic. „ Teritoriul este expresia ultimă a spaţiului construit”. ( Octavian Groza : „ Bazele teoretice ale planificăarii teritoriale” 2005). În apariţia teritoriului sunt necesare parcurgerea unor etape, precum: apropierea spaţiului, semnalizarea spaţiului apropiat (prin diferite tehnici de identificare spaţială ), organizarea acestui spaţiu şi amenajarea spaţiului organizat. Amenajarea teritoriului presupune „un ansamblu de acţiuni concentrate care vizează amplasarea raţională pe suprafaţa unui teritoriu a locuitorilor, activităţilor, construcţiilor, echipamentelor şi mijloacelor de comunicaţie”. ( Pierre Merlin , Amenagement). Acest ansamblu de acţiuni care duc la amenajarea teritoriului ţin de stat, care se foloseşte de puterea legitimă prin intervenţia Guvernului. Amplasarea tuturor acestor componente mai sus precizate trebuie să ţină seama în primul rând de inerţia spaţială, spre exemplu clădirile rezistă foarte mult timp în spaţiu şi trebuie să se adapteze ulterior şi la alte structuri spaţiale, precum cele sociale, culturale, politice si spaţiale.

Oraşul Iaşi a avut o evoluţie în timp şi spaţiu destul de îndelungată, reuşind astfel să se evidenţieze în cadrul marilor oraşe din România. Discontinutăţile care apar în ritmul evoluţiei teritoriale a Iaşiului sunt date de diferenţele socio-economice şi politico-administrative de-a lungul secolelor care impun diverse modelări şi remodelări , structurări şi restructurări asupra spaţiului urban . Ceea ce este mai aproape de zilele noastre şi mai uşor de înţeles ca transformare a teritoriului este perioada de după 1990. Acum se observă o descreştere a spaţiului construit dinspre centru spre periferia oraşului, datorită crizei economice şi lipsei unor proiecte urbanistice adecvate. Oraşul capăta o formă tentaculară extinzânduse spre periferiile urbane şi localităţile vecine: Miroslava, Iezăreni, Valea Lupului, Rediu, Breazu ,Holboca, Tomeşti, Valea Adâncă. Apare astfel fenomenul de periurbanizare, extinderea limitelor urbane, datorită gradului de favorabilitate a terenurilor pentru construcţii cât şi datorită amplasării acestora în lungul axelor de transport. Prin apariţia acestor noi zone se modifică ideea de centru şi periferie, extinderea Iaşiului ducând cu sine şi noi fluxuri comerciale şi demografice din cartierele centrale spre aceste „periferii”. Centrele urbane secundare primesc un atu chiar şi în defavoarea centrului vechi al Iaşiului, datorită intensificării traficului şi poluării acestei zone. Datorită cresterii preţului la imobiliare parterele clădirilor vechi, care dau o notă de arhitectură distinctă Iaşiului sunt ocupate de diferite spaţii comerciale.

Trebuie să precizăm de altfel că prin existenţa unor diferite proiecte edificii importante din Iaşi sunt renovate, precum: Biblioteca Central Universitară, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Mitropolia, Palatul Culturii, Muzeul de Istorie şi unele biserici care fac parte din patrimoniul cultural al oraşului. Strada şi Şoseaua Arcu au avut şi ele o evoluţie în decursul anilor,după 1990 teritoriul fiind supus unor serii de remodelări.Activităţile economice au început să se diversifice foarte mult,parterul imobilelor fiind ocupat de unităţi economice.Foarte puţine clădiri sunt renovate iar unele dintre ele fiind momentan aproape nefuncţionale.În ultimii ani au fost renovate o serii de locuinţe şi s-au efectuat lucrări de reabilitare a spaţiului pietonal.

1.Încadrarea în teritoriu a străzii şi şoselei Arcu

Strada şi şoseaua Arcu sunt situate aproximativ în centrul oraşului fiind legate de acesta prin Bulevardul Ştefan cel Mare.Strada Arcu porneşte din Piaţa Unirii,continuându-se apoi cu Şoseaua Arcu din dreptul hypermarketului Billa până la intersecţia cu strada Pictor Octav Băancilă.

2. Transportul în comun

Legăturile dintre această zonă şi restul oraşului se realizează atât pe baza tipului de transport centralizat cât şi privat. Transportul în comun se desfăşoară doar pe strada Arcu.

a. Transportul municipal centralizat

Este reprezentat de tipul de transport electrificat: tramvai, prin şase trasee care fac legătura între Copou-Tudor-Tătăraşi Nord ; Dacia-Tătăraşi Nord ; Dacia-Târgu Cucu; Copou-Tătăraşi-Tudor, Gară-Dancu; Canta-Târgu Cucu-Baza 3. Au frecvenţă destul de bună iar calitatea deservirii satisfăcătoare.

b. Transportul privat

Se realizează printr-un singur mijloc de transport, traseul 6, motorizat (Maxi-Taxi Unistil) care face legătura între Dacia-Copou-Breazu.