Relațiile Internaționale ROMÂNIA-RUSIA

Relaţiile Internaţionale România-Rusia

1. Poziţia geografică a Românei

România este un stat central-european de mărime medie(are o suprafaţă de 238 391 km² locul 3 în Europa, 80 în lume). Latitudinal este situată în emisfera nordică fiind traversată de paralela de 45º lat N (la jumatatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord). Principala consecinţă a aşezării în latitudine este climatul temperat continental. Longitudional este poziţionată în emisfera estică, meridianul de 25º long. E, trecând de la N la S prin centrul ţării.

România se află la distanţa de circa 1000 km faţă de Marea Mediterana (sud) şi la circa 2700-2800 km faţă de Oceanul Atlantic (V), Oceanul Arctic (N) şi Munţii Ural (E), iar din punct de vedere matematic este situată între 43º 37’-48º 15’lat. N şi 20º 41’-29º 41’ long E.

Spaţiul românesc corespunde interfernţelor structurilor geologice şi de relief ale Europei de Est cu cele din Europa Centrală; ale maselor de aer provenite din toate direcţiile; ale zonelor biopedogeografice

Harta României

Personalitatea României este dată de mai mulţi factori:

- este o ţară carpatică, munştii alcătuind axul sistemului orografic, cu unnităţi dependente de ei. Constituie „un castel” al apelor româneşti, determină etajarea biopedoclimatică, influenţează şi nuanţările climatice regionale şi au avut şi au o mare importanţă în dezvoltarea vieţii economice.

- este o ţară dunăreană, Dunărea constituind o importntă arteră hidrografică, folosită pentru navigaţie şi legături economice încă din Antichitate, resurse de peşte, un ridicat potenţial energetic şi o importantă sursă de alimentare cu apă a localităţilor şi a sistemelor de irigaţii.

- Este o ţară pontică, ieşirea la mare permiţând realizarea, mai întâi, de legături economice cu oraşe şi state din sudul Europei, încă din antichitate, apoi cu state din vestul Europei şi de pe întregul mapamond.

România este un stat european de mărime medie atât ca suprafaţă cât şi ca populaţie. Are 42 de judeţe şi o poziţie geopolitică şi strategică distinctă în spaţiul european şi mondial.

2. Poziţia geografică a Rusiei

Federaţia Rusă se întinde de-a lungul a celei mai mari părţi nordice a supercontinentului Eurasiatic. Deşi în acest teritoriu se află o bună parte a zonelor arctice şi subarctice, aici este mai puţină populaţie, activitate economică şi varietate fizică decât în alte ţări. Marile întinderi de mai la sudul acestor regiuni cuprind o mare varietate de privelişti şi climate. Cea mai mare parte a pământurilor ruseşti din această zonă are climat continental şi arctic. Rusia este cea mai rece ţară din lume. Temperatura medie anuală este de −5,5°C.

Cea mai mare parte a ţării este formată din câmpii vaste, atât în partea europeană cât şi în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt în mod predominant stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri, cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia şi Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanţurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, aşa cum sunt Munţii Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt vârf din Rusia şi Europa), Munţii Altai, Munţii Verhoiansk şi vulcanii din Peninsula Kamceatka. În zona centrală se află Munţii Ural, un lanţ muntos care se întinde de la nord la sud şi care împarte în mod convenţional Eurasia în două continente, cel european şi asiatic.

Rusia are un litoral foarte extins, de peste 37.000 km de-a lungul Oceanului Arctic şi a celui Pacific, ca şi de-a lungul unor mări închise sau semiînchise, precum Marea Baltică, Marea Neagră sau Marea Caspică.

Harta Federaţiei Ruse

Cea mai simplă descriere a Rusiei este aceea de mare întindere continentale, cu litoral vast şi cu un număr de insule adiacente şi o exclavă (în colţul sud-estic al Mării Baltice).

Frontierele şi litoralul, începând din nord-est, în sens trigonometric, sunt:

- frontierele cu Norvegia şi Finlanda,

- un litoral scurt la Marea Baltică, cu portul Sankt Petersburg, din Finlanda până în Estonia,

- frontierele cu Estonia, Letonia, Belarus şi Ucraina,

- litoralul Mării Negre, din Ucraina până în Georgia,

- frontierele cu Georgia şi Azerbaidjan,

- litoralul Mării Caspice, din Azerbaidjan până în Kazahstan,

- frontierele cu Kazahstan, China, Mongolia, din nou cu China şi Coreea de Nord.

3. Relaţii bilaterale România-Rusia

3.1. Economia României

Stadiul de dezvoltare economico-socială a României poate fi caracterizat prin urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potenţialul şi nivelul economiei, structura acesteia, eficienţa folosirii factorilor de producţie şi gradul de competivitate internaţională, nivelul de trai al populaţiei. În perioada 1950-1989, creşterea economică a avut un caracter extensiv, mai ales după 1970, când s-a accentuat preponderenţa acţiunii factorilor cantitativi în susţinerea indicatorilor macroeconomiei. Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producţie în întreaga economie, în afară de industrie, unde extensivitatea dezvoltării a fost deosebit de puternică. Produsul social a înregistrat o creştere rapidă faţă de venitul naţional, fapt ce a dus la scăderea ponderii venitului naţional în cadrul produsului social. Fiecare unitate de venit se obţine în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari.