Unirea Principatelor

Zbuciumatul deceniu ce a urmat revolutiei de la 1848, care a cuprins în vârtejul luptelor, alaturi de numeroase popoare ale Europei, Moldova si Tara Româneasca, tari în care, pentru linistea sufletelor, a fost necesara interventia armatelor straine, n-a mai putut sa scoata din strafundul inimii sentimentele onorabile si patriotice de realizare a României macar în cuprinsul îngust de la Carpati la Dunare, dupa expresia lui Nicolae Iorga.

Unirea statala , reformarea democratica si modernizarea societatii devenisera comandamentele fundamentale ale românilor, popor a carui recunoastere internationala nu mai putea fi amânata si a carui vointa numai putea fi înfrânta prin forta baionetelor.

Principatele Române dupa revolutie

Dupa înabusirea revolutiei din 1848,reactiunea interna si fortele interventioniste dinafara au luat masuri de reorganizare a regimului regulamentar restaurat.În 1849 se încheie Conventia de la Balta Liman între Turcia, puterea suzerana si Rusia, puterea protectoare, care justifica prezenta trupelor celor doua state în Principate pentru a reprima orice miscare de insurectionare.Potrivit Conventiei de la Balta Liman, s-au numit în ambele Principate alti domni pe timp de sapte ani:Grigore Alexandru Ghica în Moldova si Barbu Stirbei în Muntenia.În acesti ani s-au facut anumite îmbunatatiri în administratia Principatelor, mai ales în Moldova, unde domnitorul ducea o politica cu tendinte liberale.Anii imediat urmatori revolutiei se caracterizeaza prin rolul crescând al burgheziei, care cucereste pozitii noi în viata economica si politica.Are loc o dezvoltare a productiei si a schimbului de marfuri, largirea transporturilor rutiere si a navigatiei, intensificarea legaturilor economice între diferite regiuni.Aceasta a avut ca urmare atenuarea particularitatilor locale, largirea schimburilor comerciale dintre Principatele Române, care se transforma treptat într-o unitate economica.Pietele locale, provinciale, s-au contopit astfel într-o piata unica;o etapa importanta a reprezentat-o desfintarea vamii dintre Moldova si Tara Româneasca, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1848.In acelasi timp sunt amplificate legaturile economice ale Principatelor dunarene cu Transilvania, pregatindu-se conditiile pentru desavârsirea formarii pietei nationale prin unificarea întregului teritoriu locuit de poporul român.

Unirea Principatelor Române - o necesitate logica

Datorita împrejurarilor interne si externe nefavorabile, poporul român a trait timp de secole în unitati statale si provincii distincte, fiecare cu o viata politica proprie.Nici diviziunea statala, nici stapânirile straine n-au putut împiedica dezvoltarea unitara si continuitatea poporului român pe teritoriul pe care s-a format.El si-a pastrat nealterate limba si portul, traditiile, obiceiurile, fiinta nationala.

Constiinta comunitatii de origine si limba a fost prezenta permanent la români, de o parte si de alta a Carpatilor.Ideea originii romanice a moldovenilor, muntenilor si transilvanenilor, a constiintei unitatii teritoriale si a comunitatii poporului român a fost puternic exprimata de cronicarii si carturarii din secolele XVII-XVIII.

O caracteristica a dezvoltarii tarilor române a constituit-o permanenta legaturilor economice, politice, culturale între cele trei tari române.

Vointa de unire a fost exprimata clar si puternic în timpul revolutiei din 1848.

Dupa revolutia din 1848, Unirea a devenit problema centrala, dominanta, a vietii politice românesti, punând în miscare cele mai largi mase ale poporului.

Fortele unioniste;lupta pentru Unire

Unirea era o cauza a întregului popor, dar în raport cu interesele lor de clasa,fortele sociale românesti au înteles în mod diferit continutul, si caracterul Unirii.

Forta sociala principala în miscarea unionista au constituit-o masele largi populare de la orase si sate, care au actionat cu cea mai mare energie si hotarâre.Ele legau de înfaptuirea unirii si împlinirea aspiratiilor lor sociale.Taranii urmareau în primul rând, ca prin Unire sa scape de claca si sa obtina pamânt, iar paturile orasenesti considerau ca prin Unire se va realiza cadrul politic favorabil unor largi libertati democratice.

Burghezia, în plina ascensiune, socotea ca printr-un stat unitar se vor crea conditii prielnice pentru prosperitatea ei economica si pentru obtinerea unei pozitii preponderente în viata politica a tarii.

O mare parte din boierime, cu interese apropiate de cele ale burgheziei, s-a alaturat puternicelor forte nationale unioniste.Unii din marii boieri, de teama ca Unirea ar pune în primejdie privilegiile lor de clasa, s-au grupat în partida antiunionista.

Generatia care a înfaptuit marele ideal al Unirii din 1859 si care înfaptuise revolutia de la 1848 avea în frunte înflacarati patrioti, ca:Mihail Kogalniceanu,Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Malinescu, Constantin A. Rosetti,fratii Ion si Dimitrie Bratianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orasanu s.a. Carturari si oameni politici de seama, animati de idei înaintate, au adus o contributie pretioasa la progresul general al tarii.Fruntasii revolutionari din 1848, au întreprins o ampla actiune de propaganda în favoarea Unirii atât în tara cât si în strainatate. Raspânditi în diverse centre europene (Viena, Frankfurt, Paris, Londra, Constantinopol), patriotii au desfasurat o laborioasa activitate pentru a crea un puternic curent de opinie în sprijinul cauzei românesti.

Unirea Principatelor Române  problema europeana

In vara anului 1853 izbucneste razboiul Crimeei, început de Rusia împotriva Imperiului Otoman, eveniment care aduce în prim plan politic international chestiunea orientala, inclusiv situatia Principatelor dunarene, unirea acestora fiind una din problemele importante ale Congresului de pace de la Paris (1856).