Analiza comparativă - QFD

Introducere

Analiza comparativă a calităţii constă în aplicarea unor metodologii adecvate ce presupun compararea a două sau a mai multor mărfuri pe baza caracteristicilor lor reprezentative.

Analiza comparativă îşi propune să informeze obiectiv consumatorii privind caracteristicile de calitate ale produselor, caracteristici care participă la realizarea calităţii unui produs şi să-i ajute în luare deciziei de achiziţionare a produsului pe care şi-l doresc, şi de care au nevoie.

Analizele comparative, cu toate limitele lor, prezintă o importanţă deosebită deoarece, prin efectuarea lor şi publicarea constantă a rezultatelor obţinute, generează o influenţă spectaculoasă, atât asupra consumatorilor, cât şi a producătorilor, bucurându-i pe primii şi punându-i în gardă pe furnizori, aceştia constituindu-se în adevăraţii denunţători ai practicilor neloiale ale producătorilor şi făcându-i pe consumatori mai circumspecţi şi mai raţionali privind procesul de achizitionare a bunurilor.

Capitolul 1. Noţiuni teoretice privind conceptul de calitate şi despre metoda QFD

Etimologic cuvântul „calitate” provine din latinescul „qualitas”, care înseamna fel de a fi. La originea naţiunii există mai multe puncte de vedere exprimate de organisme naţionale şi internaţionale.

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă acestuia aptitudini de a satisface cerinţele exprimate sau implicate ale clientului.

Definirea calităţii are o importanţă deosebită, calitatea influenţează productivitatea muncii, nivelul preţurilor şi, în general, performanţele economice ale firmelor.

Calitatea este cel mai controversat subiect în managementul anilor 1980, caracterizat tot de atâtea interpretări diferite câţi participanţi la dialog. În general, calitatea se caracterizează prin intermediul celor trei funcţii ale sale, şi anume: funcţia tehnică, funcţia economică şi funcţia socială.

Familia de standarde ISO 9000 a fost elaborată pentru a ajuta organizaţiile, indiferent de tip, mărime şi produsul furnizat, să proiecteze, să implementeze şi să conducă eficace sistemele de management al calităţii. Acest standard poate fi utilizat de părţi interne şi externe, inclusiv de organismele de calificare pentru a evalua capabilitatea organizaţiei de a satisface cerinţele clientului, cele de reglementare şi ale organizaţiei însăşi.

Elaborarea documentelor sistemului calităţii nu reprezintă un scop în sine, dar ar trebui să fie o activitate care ajută la atingerea obiectivelor în domeniul calităţii. Concepţia asupra costurilor calităţii a evoluat sub influenţa observaţiilor şi a experienţei practice. În prezent, costurile legate de conducerea departamentului de asigurare a calităţii sunt considerate ca fiind o parte a costurilor calităţii. A rămas însă deschisă, problema includerii în costurile calităţii numai a costurilor legate de evaluare a non-calităţii şi de cele legate de defectări/rebuturi.

Standardul ISO 8402 defineşte calitatea ca reprezentând „ansamblul caracteristicilor unei entităţi, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”.

Conform acestei definiţii:

-calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;

-calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaţia cu nevoile clienţilor;

-calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă;

-prin calitate trebuie satisfăcute nu numai nevoile exprimate, dar şi cele implicite.

Această abordare modernă - în contradicţie cu o mai veche concepţie conform căreia un produs sau un serviciu “de înaltă performanţă” sau “de lux” ar fi şi de calitate - implică necesitatea definirii calităţii în raport cu clienţii produsului sau serviciului şi, pe cât posibil, împreună cu aceştia.

Astfel, în economia de piaţă, conceperea şi realizarea CALITĂŢII trebuie să fie un obiectiv major al activităţilor oricărui agent economic.

Metoda QFD (Quality Function Deployment)

Noţiunea de QFD „Quality Function Deployment” poate fi tradusă ca "Instrument de planificare şi dezvoltare a funcţiilor calităţii conform proprietăţilor de calitate cerute de client". Această metodă mai este cunoscută şi sub denumirea de „casa calităţii”. Metoda permite elaborarea unui proiect pentru un produs care să corespundă în mod optim solicitărilor clienţilor.

Se face mai întâi o anchetă care să stabilească care sunt funcţiile produsului pe care le aşteaptă clienţii, precum şi importanţa acestora. Apoi se elaborează caracteristicile şi se corelează cu funcţiile. Totodată, se fac şi comparaţii cu performanţele altor firme.

De asemenea, caracteristicile sunt analizate una în raport cu celelalte, pentru a vedea care se susţin şi care se contrazic. Apoi, de la caracteristici, se trece, în mod similar, spre performanţe tehnice măsurabile şi de aici, spre materiale, tehnologii.