Asemănări și Deosebiri între Managementul Public și Managementul Privat

Managementul general – funcţii

Asemănări şi deosebiri între managementul public şi managementul privat

„Managementul este cea mai nouă dintre ştiinţe şi cea mai veche dintre arte”

J. J. Serven Screiber

Funcţiile managementului general

Literatura de specialitate oferă mai multe variante pentru funcţiile generale ale managementului, însă cei mai mulţi specialişti vorbesc despre următoarele cinci: previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control.

Funcţia de previziune

A întrezări şi, eventual, a cuantifica evoluţia viitoare a unor fenomene de natură economico-socială, prezintă o importanţă deosebită pentru activitatea unei unităţi economice. În funcţie de acest lucru unitatea poate activa sau nu într-un anumit climat şi poate să obţină rezultate care să îi asigure funcţionalitatea. Funcţia de previziune are în vedere un efort de gândire şi acţiune a managerilor în scopul de a identifica anticipativ problemele care vor interveni în activitatea unităţii, din interiorul şi/sau din afara ei.

Previziunea a devenit o parte integrantă a mentalităţii managerilor, care trebuie ca prin activitatea pe care o desfăşoară, să anticipeze modul de desfăşurare a activităţilor. Managerul trebuie să orienteze permanent unitatea pentru obţinerea unor performanţe superioare prin anticiparea modalităţilor de derulare a proceselor economice din unitate, pe baza rezultatelor obţinute şi experienţa acumulată.

Previziunile se materializează în: prognoze, planuri şi programe.

Funcţia de organizare

Funcţia de organizare reprezintă componenta cea mai complexă a managementului. Aportul său se manifestă în cea ce priveşte realizarea obiectivelor rezultate ca urmare a manifestării funcţiei de previziune. Mai mult, are menirea să indice cum să facă” unitatea economică pentru a atinge obiectivele prestabilite.

Manifestarea funcţiei de organizare, are drept consecinţă constituirea unităţii ca sistem economic, se determină starea de ordonare şi structurile organizatorice. Prin exercitarea de către manager a acestei funcţii elementele sistemului - unitatea economică - sunt corelate într-un ansamblu coerent şi determinate să acţioneze ca un mecanism unitar, în vederea realizării obiectivelor propuse.

Organizarea, ca funcţie a managementului poate fi definită prin ansamblul acţiunilor întreprinse în vederea utilizării cu maximum de eficienţă a resurselor materiale, umane şi financiare pe care le are la dispoziţie unitatea economică. Pentru utilizarea eficientă a factorilor de producţie, managerul trebuie să iniţieze acţiuni şi să adopte decizii menite să asigure raporturi şi proporţii optime între toate categoriile de resurse, să elaboreze şi să aplice în practică structuri raţionale de organizare şi să practice cel mai potrivit sistem informaţional.

Organizarea ca funcţie a managementului se exercită la nivelul unităţii cât şi la principalele sale componente. Profilul, specializarea, structura de producţie, organizarea muncii şi a sistemului de management existent în unitate, este rodul manifestării funcţiei de organizare.

Funcţia de coordonare

În general, coordonarea reprezintă un proces prin care un manager creează şi menţine armonia între activităţile, oamenii şi compartimentele de muncă pe care le are în subordine, în condiţiile impulsurilor factorilor endogeni şi exogeni, care determină schimbări semnificative, pentru a realiza obiectivele propuse în condiţii de performanţe superioare. Funcţia de coordonare decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, toate activităţile care se desfăşoară în diferite locuri şi nivele ierarhice dintr-o unitate economică să fie îndreptate spre realizarea obiectivelor prestabilite.

Coordonarea este strâns legată şi de stilul de management aplicat, de o anumită libertate de acţiune atribuită subordonaţilor, astfel încât să-şi manifeste posibilităţile creative, mărind operativitatea în desfăşurarea acţiunilor.