Creșterea Eficienței Angajaților prin Intermediul Procesului de Perfecționare

Introducere

Contextul economic actual al Românei denotă în mod vizibil o itensificare concurențială în majoritatea sectoarelor de activitate. Pentru a supravețui competiției firmele sunt puse în situația de a analiza fiecare aspect și segment organizațional care ar putea sa creeze un plus de valoare și profit. În această ordine de idei specialiștii de management consideră factorul uman drept vector principal al performanțelor unei organizații.

Cu toate acestea firmele de astăzi se confruntă tot mai mult cu problema legată de personalul necalificat care denotă cunoștințe practice insuficiente, dezinteres și lipsa motivației. O soluție pertinentă pentru remedierea acestor dificultăți este practicarea de către organizații a procesului de formare profesională a angajaților. Prin formarea personalului, în calitate de activitate, a unei organizatii se înțelege ansamblul proceselor prin care salariații își însușesc într-un cadru organizat cunoștintele, aptitudinile, deprinderile și comportamentele necesare exercitării unor ocupații necesare respectivei firme.

Astfel, lucrarea de față își propune să trateze această problematică și să identifice relația dintre perfecționarea angajaților și eficiența activităților prestate de aceștia.

1. Concepte teoretice

1.1. Definirea conceptelor

Procesul de perfecționare a angajaților este impus de însăși evoluția economică actuală. Personalul trebuie pregătit cât mai bine la toate nivelurile, astfel încât să îndeplinească obiectivele companiei într-o lume în care succesul depinde de capacitatea de a furniza calitate, diversitate, satisfacerea nevoilor clienților, avantaje optime si promptitudine.

Necesitatea acestei activităţi în cadrul organizaţiei derivă din raţiunile de ordin economic, legate de creşterea eficienţei economice, costurile ocazionate de activitatea de pregătire şi dezvoltare profesională fiind considerate drept investiţii pentru asigurarea progresului firmei.

Pynes consideră că formarea profesională desemnează un proces planificat din partea unei organizații care caută a schimba și îmbunătăți deprinderile, îndemânările, cunoștințele și comportamentul angajaților în vederea creșterii eficienței modului în care aceștia lucrează (Pynes J.E., 2009).

Alți autori definesc pregătirea profesională ca pe un proces de învăţare/instruire, prin care salariaţii dobândesc cunoştinţe teoretice şi practice, noi abilităţi sau tehnici care să le facă actuala muncă mai eficientă. Spre deosebire de pregătire, dezvoltarea profesională este un proces mai complex, de pregătire a managerilor sau a altor specialişti pentru a-şi asuma responsabilităţi crescute, în posturile prezente şi viitoare (Emilian R, Tigu G, State O, Tuclea C, 2003)

Procesul de pregătire profesională include două componente relativ distincte: formarea şi perfecţionarea profesională. Prin formare se urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi noi, în timp ce prin perfecţionare se are în vedere îmbunătăţirea abilităţilor existente. Având în vedere acest lucru, adeseori cele două componente se întrepătrund - perfecţionarea poate deveni o etapă a formării pentru profesia de bază. Deosebirile esenţiale constau însă în faptul că, în timp ce formarea se referă la dobândirea unei calităţi iniţiale sau a uneia noi, perfecţionarea presupune dobândirea de noi cunoştinţe/abilităţi în calificarea deţinută, dar şi policalificarea sau recalificarea (Mathis, P. Nica, C. Rusu, Mana, 1997).

Pregătirea profesională se adresează în principal noilor angajaţi, dar şi celor cu vechime în muncă (sau în firmă). Ea trebuie să fie bine fundamentată, în sensul că trebuie să răspundă nevoilor specifice de pregătire, să se desfăşoare pe baza unui plan (program) şi să pornească de la o selecţie corectă a cursanţilor, acordându-se şanse egale tuturor angajaţilor de a-şi îmbunătăţi performanţele prin acest proces.

1.2. Obiectivele procesului de formare

Din perspectiva de ansamblu a unei organizatii, obiectivele procesului de. perfectionare a personalului au în vedere urmatoarele :

• Consolidarea conducerii companiei.

• Cresterea productivitatii si eficientei la toate nivelurile.

• Îmbunatatirea comunicarii pe orizontala si pe verticala

• Crearea unei structuri mai flexibile pentru recrutarea si perfectionarea angajatilor.

• Extinderea rezervorului de cunostinte si aptitudini pe diverse planuri.