Definirea și clasificarea organizațiilor

Se stie ca performantele unei societati depind de gradul si modul sau de organizare, pentru ca acestea, la rândul lor, să fie influentate de institutii si constrângeri institutionale, adica de regulile care reglementeazarelatiile dintre oameni si distributia drepturilor de proprietate. Implicatia este simpla: pentru a atinge performante înalte în dezvoltare este nevoie nu numai de resurse naturale, tehnice si umane, ci si de forme eficiente de organizare si conducere. Dar cât de mult investim în identificarea celor mai adecvate si eficiente institutii si organizatii? A organiza eficient înseamna a aplica o structura unica, indiferent de context, activitate si mediu sau a prospecta structuri alternative cu grad înalt de adaptabilitate?

Aparent, a specifica ce este o organizatie si a propune o definitie prin precizarea sau însumarea câtorva caracteristici considerate indispensabile aparitiei si existentei sale par fi întreprinderi simple. În fond, fiecare dintre noi am făcut sau facem parte din una sau mai multe organizatii, astfel că ar fi suficient să ne raportam la propria experienta sau a altora si apoi sa identificam acele elemente apreciate ca fiind vitale în constituirea si funcționarea unei organizatii. Totusi, un astfel de exercitiu nu este deloc atât de simplu pe cât pare. Este surprinzator sa constati ca aproape fiecare persoana pusa într-o astfel de situatie va tinde sa evidentieze acele aspecte ce au relevanta pentru propria persoana, pentru propria experienta de viataorganizaționala si, nu în ultimul rând, pentru propriul sistem de valori.Totodata, nici în literatura consacrata analizei organizationale nu vom gasi o modalitate unica de raportare la organizatii si cu atât mai putin ne putem astepta la o definitie unitara sau acceptată de totianalistii. Pe de o parte se poate constata un specific al definitiilorîn functie de perspectiva, fie ea sociologica, ecologica,economica, a psihologiei sociale etc., din care sunt analizateorganizatiile. Pe de alta parte, însasievolutia analizei organizationale a consacrat noi modalitati de definire a organizatiilor,în functie de contributiile aduse de-a lungul timpului de diferitele cercetari teoretice si practice. Ca atare, pentru a introduce o oarecare coerenta în multitudinea si diversitatea modurilor de abordare si definire a organizatiilor, vom recurge într-o prima etapa a discutiei la ceea ce am putea numi o definitie delucru, pentru ca apoi sa ne referim la câteva din cele mai importante perspective de definire a organzatiilor.

Cea mai frecvent utilizata definitiea organizatiilor, considerata de altfel înca perspectiva dominanta de analiza, se fundamenteazape imaginea clasica a organizatiei, si anume cea a unei entitatisociale întemeiata cu scopul explicit de realizare a unor obiective specifice. În lucrarea sa „Imagini ale organizatiilor”, Morgan ne reamintesteca originea cuvântului organizatie deriva din grecescul organon, ceea ce înseamnă unealtasau instrument.Dat fiind cainstrumentele sau uneltele sunt dispozitive mecanice inventate pentru a facilita realizarea unei sarcini sau activitati, nu este de mirare că exact aceastasemnificatie a fost transferata la nivelulorganizatiilor si a modului în care au fost ele conceptualizate. Din aceasta perspectiva teoretica se considera, prin urmare, căorganizatiile sunt instrumente pentru atingerea unui scop, respectiv dispun de un set de obiective specifice si clare, iar structura lor interna este astfel proiectata încât sa poata contribui la realizarea obiectivelor.Acest tip de raportare la organizatii si de definire a lor este specific abordariirationaliste ce a dominat o lunga perioada de timp întregul domeniu al teoriilor si analizei organizationale si care continua înca sa reprezinte un punct de referinta pentru multianalisti. Desigur, fiecare autor ce a adoptat aceasta perspectiva a oferit propria expresie sau formulare, esentaramânândînsăaceeasi.Pentru a ilustra aceasta modalitate de definire saoferim câteva exemple de definitii pentru a putea apoisăevidentiem similitudinile:

O organizatie formala este un sistem de activitati sau forte a doua sau mai multe persoane, coordonate constient.(Chester Barnard).

Organizatiile sunt unitati sociale (sau grupari umane)construite si reconstruite în mod intentionat pentru a urmariobiective specifice. (AmitaiEtzioni).

O organizatiereprezintăcoordonarea planificata a activitatilor unui numar de oameni pentru realizarea unor scopuri sau teluri comune, explicite, prin diviziunea muncii si activitatiisi printr-o ierarhie de autoritate si responsabilitate. (E. H.Schein).

Pentru mine, organizatiileînseamnaactiunea colectivade urmarire a unei misiuni comune, o modalitate mascata de a spune că un manunchi de oameni se aduna sub un semn distinctiv...pentru a produce un oarecare produs sau serviciu.(H. Mintzberg).

Se observăcă, indiferent de formularea dată de fiecare dinautorii citați, există câteva elemente comune:

Organizatiile sunt grupuri de persoane care interactioneaza în vederea realizarii unor obiective comune si specifice.Implicatia acestei cerinte este ca în absenta unor scopuri comune este greu de presupus ca se va produce interactiunea sauactiunea sociala de cooperare. Desi în unele situatii este posibil ca nu orice persoana să fie constienta de prezenta acestor obiective comune (întrucât integrarea într-o organizatie poate fi animata de urmarirea unor scopuri individuale), în principiu importanta este capacitatea de a deveni constient de acestea odata ce te-ai alaturat altor persoane din organizatie. Totodata,scopurile trebuie să fie specifice, respectiv să fie clar formulate si explicite, adica sa aiba relevanta atât pentru organizatie cât si pentru participantii la realizarea lor. Prioritatea scopurilor în initierea unei organizatii este evidentă. Desi acestea nu ar putea fi realizate fărăacțiunea si interactiunea indivizilor, în absenta unor obiective comune si specifice actiunea cooperatoare a oamenilor nu ar putea fi calificata ca determinând o organizatie. De altfel, atât în istoria dezvoltariiorganizatiilor cât si în studiul acestora, obiectivele au avut aproape întotdeauna prioritate.

O conditie importanta pentru existenta organizatiilor este ca actiunea cooperatoare prin care grupurile sau colectivitatilede oameni contribuie la realizarea obiectivelor să fie coordonata. În principiu, acceptarea decatre o persoana a necesitatiicooperarii si coordonariiînseamnarenuntarea la actiunea individuala si la conducerea personala. Aceasta înseamna ca fiecare participant la viataorganizaționalaîsi asuma în mod deliberat conditia de a coopera prin coordonare. În definitia propusa de Barnard, de exemplu, cerinta este formulata explicit atunci când accentuează necesitatea coordonariiconstiente.

Etzioni, deasemenea, se referala constructia si reconstructiadeliberată a structurii de relatii prin care se asiguracooperarea.Însfârsit, o alta implicatie a acestei modalitati de definirea organizatiilor este ca prin însasiactiunea de cooperare si coordonare se creaza o structuraformala de relatii ce specifica principiile de functionare ale organizatiei ca întreg, ca si relatiiledintre diferitele sale subunitati sau dintre pozitiile ocupate de persoane individuale.