Dezvoltarea Carierei Profesionale

Caracteristici generale

De-a lungul timpului cariera a fost considerată ca fiind succesiunea posturilor (de regulă în ordinea crescătoare a ierarhiei) pe care le ocupa o persoană pe parcursul vieţii sale, în acelaşi loc sau în diverse companii. Conform dicţionarul explicativ al limbii române, DEX, cariera reprezintă „activitatea de muncă bazată pe anumite cunotinţe teoretice şi pe deprinderi practice; profesiune; avansare rapidă pe treptele ierarhiei sociale” . Astăzi, „cariera reprezintă o problemă ce presupune o gestionare complexă din mai multe perspective: planificare individuală, organizaţională, dezvoltare, securitate ”.

Nu cu foarte mult timp în urmă, majoritatea oamenilor rămâneau fideli companiei şi carierei pe tot parcursul vieţii lor adulte şi active. Acum, aceste timpuri au apus. Consultanţii în resurse umane sunt de părere că oamenii sunt mai loiali carierei lor decât organizaţiei.

Din punctul meu de vedere, cred că s-a schimbat modul în care se raportează angajaţii la organizaţii datorită faptului că s-a schimbat contextul de ordin economic, social, tehnologic sau cultural a determinat o abordare mai complexă cu privire la cariera profesională şi cariera individuală. Consider că tinerii în general apreciază să le placă ceea ce fac în cadrul unei companii sau organizaţii, precum şi oamenii cu care lucrează în interiorul ei dar şi remuneraţia aferentă muncii prestate. În condiţiile în care există o armonie între aceste aspecte şi accentuată printr-o cultură organizaţională bazată pe calitate şi excelenţă, cariera profesională devine un succes personal desăvârşit.

Astăzi prefigurează o serie de aspecte problematice privitoare la carieră pecum :

- cariera reprezimtă o simplă opţiune a individului sau trebuie să fie un proces mult mai complex;

- succesul în carieră trebuie raportat la normele sociale acceptate de organizaţie sau abilităţile personale;

- se pune întrebarea dacă se mai poate vorbi de managementul carierei atâta timp cât tot mai multe din responsabilităţile legale de planificare şi urmărirea carierei sunt transeferate pe seama indivizilor;

- care va fi raportul dintre managementul carierei şi automanagementul carierei;

Planificarea carierei

Planificarea carierei individuale reprezină un proces activ prin care un individ îşi stabileşte scopurile carierei şi îşi identifică mijloacele de realizare a acestora. Aspectul cel mai important al planificării carierei constă în realizarea unei adecvări între obiectivele individuale şi oportunităţile de promovare posibile.

Factorii determinanţi ai planificării carierei

• Impactul stadiilor de viaţă asupra carierei;

• Ancorele carierei.

1. Impactul stadiilor de viaţă asupra carierei.

Cariera unei persoane trece prin diferite stadii care influenţează bagajul individual de cunoştiinţe, dar şi preferinţa pentru anumite ocupaţii. Întrucât oamenii se schimbă, ei vor percepe diferit cariera în diferitele stadii de viaţă. Pentru individ, schimbările rezultă, în general, din procesul de îmbătrânire şi din existenţa unor oportunităţi diferite de dezvoltare şi de status.

Principalele stadii ale vieţii sunt: dezvoltarea, explorarea, integrarea, conservarea şi declinul. Ele corespund principalelor stadii ale carierei (Mondy R. Wayne et al., 2002, p. 253).

Stadiul dezvoltării cuprinde perioada ce debutează odată cu momentul naşterii pană la 14 ani. Pe parcursul acestui decupaj temporal individul îşi dezvoltă o viziune despre sine identificându-se şi interacţionând cu ceilalţi. In această perioadă, copiii experimentează diferite moduri de comportament şi de acţiune. Aceste experienţe îi ajută să înveţe cum reacţionează ceilalţi la diferite tipuri de comportament şi cum contribuie la descoperirea identităţii lor personale.

Stadiul explorării reprezintă perioada cuprinsă între 15 şi 25 de ani. In acest moment indivizii explorează, descoperă diferite alternative ocupaţionale. Ei încearcă să îmbine aceste alternative cu propriile lor interese şi abilităţi, formate sau descoperite, prin educaţie, activităţi libere şi muncă. In general, tinerii îşi conturează alegerile în privinţa ocupaţiei la începutul acestei perioade. Cea mai importană realizare la nivelul acestui stadiu este aceea că indivizii ajung la o înţelegere realistă a talentelor şi capacităţilor lor şi explorează alternativele cu privire la carieră, începând trecerea către lumea adultă.

Stadiul integrării este cuprins între 25 şi 44 de ani. El reprezintă o parte majoră a vieţii profesionale a individului. Cele mai norocoase persoane găsesc o ocupaţie potrivită în această perioadă şi se angajează în activităţi care îi ajută să-şi stabilească cariera. Pe durata acestei perioade indivizii sunt flexibili, îşi testează continuu capacităţile şi abilităţile încercând să depăşească alegerea ocupaţională iniţială, dacă aceasta nu li se potriveşte. Acest stadiu are trei substadii:

o substadiul încercărilor cuprinde perioada 25-30 de ani. Acum individul caută să afle dacă opţiunea sa profesională este cea potrivită. Dacă nu este aşa, atunci va tinde să o schimbe.

o substadiul stabilizării cuprinde perioada 30-40 de ani. În acest interval, individul îşi va stabili obiective profesionale mai ferme şi se va angaja în mod clar în procesul de planificare a carierei, încercând să cunoască oportunităţile care să-l ajute, la îndeplinirea acestor scopuri.

o substadiul crizei de la mijlocul carierei; undeva, în jurul vârstei de 40 de ani apare şi această criză. Acum indivizii îşi reevaluează progresele în carieră în funcţie de scopurile şi ambiţiile iniţiale. În acest stadiu, individul va avea de gestionat atât cariera cât şi problemele familiei şi ale timpului liber. Este aşadar timpul alegerilor dificile.

Stadiul conservării situat între 45 şi 65 de ani corespunde individului care şi-a creat deja un loc pe piaţa muncii. Majoritatea eforturilor sale se concentrează pe menţinerea câştigurilor carierei. Individul se mai focalizează şi pe împlinirea nevoilor de pregătire şi dezvoltare în vederea conservării unei linii ascendente a carierei.

Stadiul declinului. Acum pensionarea devine o realitate irefutabilă. Această perioadă se caracterizează prin reducerea nivelului reponsabilităţii şi implicării. De regulă, indivizii îşi asumă acum alte roluri, precum îndrumarea altor angajaţi. În cazul în care sunt însă depăşiţi de limitele fizice ale rezistenţei, trebuie să se retragă.