Dimensiuni ale dezvoltării durabile

1.1. Provocări majore ale dezvoltării

Lumea se confrunta în prezent cu o presiune extraordinara generata de insuficienta resurselor, în special în cazul celor mai saraci si dezavantajau' locuitori ai planetei1. Un miliard de oameni, îndeosebi din tarile în curs de dezvoltare, nu au acces la apa curata; 1,7 miliarde oameni nu au acces la sistemul sanitar; peste 2,2 milioane oameni din tarile în curs de dezvoltare, majoritatea copii, mor anual datorita bolilor asociate lipsei apei si serviciilor de sanatate. Pâna în anul 2025 circa o jumatate din populatia globului se va confrunta cu lipsa apei. La aceste statistici mai trebuie adaugata cresterea populatiei globului cu aproximativ 90 milioane pe an, crestere concentrata de asemenea în tarile în curs de dezvoltare. Toate acestea sporesc provocarile uriase carora decidentii politici trebuie sa le faca fata. Ei trebuie sa reconcilieze nevoile si aspiratiile unei populatii în crestere cu resursele limitate oferite de mediul natural.

Dintre provocarile majore se detaseaza:

- Productia alimentara. Cresterea populatiei globului la 9 miliarde locuitori în urmatorii 40 de ani va determina dublarea consumului de alimente. Desi rata necesara de crestere a productiei alimentare este de 1,6% anual (2% în ultimele trei decenii), oamenii de stiinta considera ca aceasta sarcina va fi foarte dificil de realizat în viitor deoarece multe dintre sursele de crestere anterioare nu mai sunt disponibile. Doua optiuni ramân posibile: intensificarea productiei pe pamântul aflat deja în folosinta sau extinderea productiei pe suprafete noi. În ultimele trei decenii, pe seama intensificarii s-a asigurat 90% din cresterea productiei agricole. Este însa greu de apreciat daca o noua "revolutie verde" va mai putea fi posibila în viitor, asigurând cresteri la fel de spectaculoase ale veniturilor ca în anii anteriori. Provocarea consta nu doar în a încerca o performanta asemanatoare, cât mai ales de a realiza acest lucru într-un mod mai putin daunator mediului decât pâna acum.

- Creste rea rapida a populatiei Sporirea rapida a populatiei si a volumului de activitati creste presiunea asupra ecosistemelor fragile. În ultimul deceniu, între 7% si 10% din padurile tropicale au fost distruse; importante straturi geologice au fost epuizate, iar zonele de litoral au fost poluate într-un ritm nemaiîntâlnit. Agricultura bazata pe defrisarea padurilor concomitent cu cresterea tot mai rapida a populatiei creeaza cicluri vicioase ale degradarii solului si reducerii productivitatii. Este recunoscut faptul ca o crestere a veniturilor nu produce aceste probleme, ci din contra, le poate reduce.

- Urbanizarea si poluarea Faptul ca 90% din cresterea populatiei globului se înregistreaza în zonele urbane ridica probleme deosebite de schimbare sociala si institutionala, investitii în infrastructura si controlul poluarii. Numeroase autoritati municipale sunt coplesite de responsabilitatile curente, iar sarcinile aflate în fata lor vor continua sa creasca în viitor. Pentru a face apa curata disponibila pentru fiecare locuitor în urmatorii 40 de ani trebuie extinse serviciile pentru mai mult de 3,7 miliarde rezidenti urbani. În orase precum Bangkok, Mexico City sau Sao Paulo, aerul poluat si apa constituie serioase amenintari pentru sanatatea populatiei. Emisiile industriale ale gazelor de sera, amenintând cresterea cu 2-4 grade C a temperaturii globului de-a lungul urmatorului secol, nu dau semne de atenuare. Reducerea consecintelor poluarii în unele tari cu crestere rapida cere ca poluarea pe unitatea de output industrial sa scada cu 90% pâna în 2030. De asemenea, consumul de energie a crescut. Din totalul consumului energetic, combustibilii minerali reprezinta în prezent 80%, ceea ce duce la poluarea aerului si la efectul de sera.

Atât Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea din iunie 1992 de la Rio de Janeiro, cât si Conferinta ONU de la Johannesburg din 26 august - 4 septembrie 2002 au contribuit în mod semnificativ la constientizarea urgentei unei dezvoltari durabile. Mesajul clar adresat întregii lumi este urmatorul:

fara o gestionare mai buna a mediului înconjurator dezvoltarea va fi subminata, iar fara o dezvoltare accelerata a tarilor sarace, politicile privind mediul vor esua.

Aceste conferinte au constituit astfel un semnal adresat întregii lumi care, dupa decenii de distrugere a calitatii mediului în favoarea cresterii economice, a devenit tot mai îngrijorata privind legatura cruciala si potential pozitiva între cele doua fenomene. Umanitatea trebuie sa învete sa traiasca în cadrul restrictiilor mediului fizic, privit atât ca furnizor de inputuri cât si ca loc de evacuare a deseurilor. Trebuie recunoscut ca, desi degradarea mediului nu a atins nivelurile critice de amenintare a vietii pe pamânt, ea poate provoca un declin puternic a calitatii lumii în care traim. Trebuie asumata responsabilitatea privind alte specii si necesitatea protejarii biodiversitatii. De asemenea, este necesara gasirea unui mod care sa permita tuturor oamenilor, în prezent si-n viitor, sa se bucure de apa si aer curat, precum si de soluri fertile.

1.2. Directii de cercetare a dezvoltarii durabile

Termenul de "dezvoltare durabila" a fost introdus în limbajul curent de Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii (Comisia Brundtlant) în 1987. Vorbind despre dezvoltare ca "satisfacerea nevoilor generatiilor prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si asigura nevoile ", raportul Comisiei Brundtlant, Viitorul Nostru Comun, a pus în evidenta nevoia de abordare simultana a imperativelor dezvoltarii si mediului.