Elaborarea strategiei organizației

1. Misiunea

Misiunea este punctul de start al managementului strategic. Aceasta consta in trei elemente:

1) definirea business-ului organizatiei;

2) stabilirea scopurilor majore ale organizatiei;

3) stabilirea filozofiei organizatiei.

Primul element implica focalizarea grupului de clienti, consumatori sau cetateni care trebuie servit, dorintele si nevoile acestuia, care trebuie satisfacute, si modalitatile prin care acestea sunt satisfacute.

Cel de-al doilea element - scopul major al organizatiei - consta in maximizarea profitului pe termen lung sau, in sectorul public, satisfacerea cetateanului, a consumatorului de servicii publice.

Pentru a evita consecintele de adversitate asupra profitabilitatii, organizatia poate adopta, pe termene scurte, scopuri secundare. Aceste scopuri, sugerate de P.Drucker, sunt focalizate in domeniile: actiuni de piata, inovatie, productivitate, resurse fizice si financiare, managementul performantei.

Eliminarea adversitatii fata de profitabilitate este esentiala in administratia publica pe termene scurte sau lungi. De asemenea, prin scopurile vizate, organizatia publica trebuie sa-si asume riscul, sa incurajeze riscul, chiar daca exista posibilitatea esecului, deoarece pe termen lung aceasta abordare conduce la succes. Invatatul din greseli, chiar din esec, reprezinta o forta.

Cea de-a treia componenta - filozofia organizatiei - prezinta modul in care aceasta face business-ul. In acest scop, se prezinta valorile de baza ale organizatiei, credintele, aspiratiile, prioritatile etc., care constituie elemente fundamentale de actiune ale organizatiei. Majoritatea valorilor organizatiei publice sunt de tip colectivist, iar in afaceri se practica un nou etos o noua atitudine fata de populatie. Este ceea ce deosebeste „business-ul, in general” de „business-ul guvernului”.

2. Misiunea si stakeholders

Stakeholderii sunt cei care au „pretentii” asupra organizatiei, sunt „stalpii” sustinatori ai acesteia. Stakeholderii pot fi structurati in doua grupe:

a) grupa interna, concretizata in salariati, inclusiv membrii consiliului de administratie si managerii pe functiuni si activitati, care reprezinta interesul actionarilor in toate procesele organizatiei;

b) grupa externa, formata din indivizi si grupuri care sunt afectati de actiunile organizatiei, cum ar fi clientii, consumatorii, furnizorii, forme structurale ale guvernului, misiunile sindicale, competitorii, comunitatile locale, in general elemente publice.

Pretentiile au o justificare in primul rand din partea stakeholderilor, care doresc satisfacerea cerintelor lor particulare. In general, organizatia nu poate satisface pretentiile tuturor stakeholderilor. Astfel, unii doresc o returnare rapida a capitalului investit, iar altii sunt avantajati de o marja de timp cat mai larga. Organizatiile publice trebuie sa acorde o atentie deosebita stakeholderilor externi, deoarece cei interni rezulta din „masinaria de guvernare”, putand fi identificati si controlati mai usor.

Analiza impactului pe care il au stakeholderii asupra elementelor strategice ale organizatiei implica urmatorii pasi:

1) Identificarea stakeholderilor;

2) Identificarea intereselor si preocuparilor stakeholderilor;

3) Ca rezultat, identificarea pretentiilor stakeholderilor;

4) Identificarea celor mai importanti stakeholderi din perspectiva organizatiei. Se recomanda clasificarea acestora potrivit testului preferential tip ABC, pe grupe de importanta, si se propune satisfacerea, in primul rand, a celor din grupa A, fara a-i elimina nici pe cei din grupele B si C;

5) Identificarea rezultatului strategic al provocarilor, in care se desfasoara analiza corelatiei intre asteptarile sociale si profitabilitate

3. Analiza factorilor externi si interni

Formularea strategiei demareaza cu analiza factorilor externi si interni ai organizatiei.

1. Analiza factorilor externi urmareste identificarea oportunitatilor si amenintarilor (a se vedea capitolele 1 si 2).

Performanta superioara este rezultatul potrivirii strategiei cu mediul. Pentru realizarea acesteia, managerii si administratorii trebuie sa identifice oportunitatile si constrangerile mediului. In acest scop se identifica:

- riscul aparitiei de noi competitori;

- extinderea rivalitatii intre organizatii;

- afaceri ale cumparatorilor, consumatorilor pentru putere;

- afaceri ale furnizorilor pentru putere;

- amenintarile produselor sau serviciilor substituente.

Fiecare din actiunile de mai sus presupune mai multa competitie sau calitate, o rata de returnare a capitalului mai coborata, care poate insemna un important castig. In acest scop, multe organizatii se unesc in grupuri strategice.

Macromediul are ca elemente componente mediul social, tehnic, economic, politic, demografic, legal. Toate acestea se manifesta printr-un proces de globalizare.