Gestionarea Serviciilor Publice. Concesionarea

1.Generalitati privind gestionarea serviciilor publice

Ideea concesionarii unui bun public a fost prezenta inca din dreptul roman, insa fundamentele institutiei concesionarii pentru bunurile private se regasesc abia in Evul Mediu. Dupa caderea Imperiului Roman, se incetateneste obiceiul de a transforma folosinta pamantului in ceva perpetuu, bazat pe un contract si in schimbul unei rente, concesionarul avea doar posesiunea si folosinta, iar proprietarul originar putea pastra proprietatea bunului concesionat. Asupra acestor pamanturi guvernau concomitent doua drepturi perpetue ,si anume, dreptul proprietarului originar, care avea domeniul eminent, si dreptul concesionarului, care avea domeniul util.

O lunga perioada de timp s-a considerat ca gestionarea serviciilor publice poate fi facuta numai de catre persoanele juridice de drept public, respectiv de catre stat, judet, oras sau comuna. Aceasta teza s-a perimat odata cu mutatiile produse de revolutia industriala, care a adus cu sine necesitatea acoperirii unei game crescande si tot mai diversificate de servicii pe care statul si colectivitatile locale nu le mai pot asigura.

Astfel, in mod obiectiv, statul a fost nevoit sa incredinteze prestarea unor astfel de servicii publice particularilor, practica devenind ca acestia realizeaza servicii calitativ superioare si la tarife mai reduse, in principal datorita managementului practicat.

In literatura de specialitate este acreditata ideea ca exista mai multe modalitati de gestionare a serviciilor publice, facandu-se in acelasi timp diferentierea intre modalitatile printre care statul, respectiv particularii, gestioneaza serviciile publice.

Statul, judetul, orasul sau comuna, prin Guvern, ministere si/sau consiliile judetene si locale, pot gestiona un serviciu public in regie proprie, printr-o institutie specializata, prin asocierea in participatiune, etc.

Persoanele private pot gestiona serviciile publice de sub autoritatea Guvernului sau consiliilor judetene si locale pe baza unui contract de concesionare, inchiriere, prin delegare.

Introducerea acestor noi forme de gestionare si prestare a serviciilor va modifica esential practica managementului serviciilor publice.

In cazul relatiilor contractuale, in care organizatiile publice se gasesc pe picior de egalitate cu privatii (persoane fizice si/sau juridice) sau in relatii de parteneriat, managementul public trebuie sa fie compatibil cu cel practicat de organizatiile private. Elementele cele mai importante ale acestei relatii sunt procesul de licitatie, specificarea contractelor si monitorizarea serviciilor.

Conform legislatiei in vigoare, autoritatile administratiei publice locale au libertatea de a-si alege orice modalitate de gestionare a unui serviciu public. Cu toate acestea, incredintarea unui serviciu public catre o organizatie publica sau privata trebuie sa respecte principiul transparentei, cu alte cuvinte sa se realizeze publicitatea ceruta de lege, astfel incat toti ofertantii interesati in concurenta sa fie in cunostinta de cauza, iar licitatiile sa se desfasoare cu obiectivitate, pentru a permite celui mai bun ofertant sa obtina gestiunea serviciului.

Prestarea serviciilor pe baza unui contract de catre un privat nu atrage dupa sine scutirea organizatiilor publice de orice obligatie, fiecare dintre partile contractante avand drepturi si obligatii, ceea ce presupune un nou management din partea serviciilor publice, adaptat celui practicat de organizatiile de tip privat.

2. Concesionarea serviciilor publice

Practica transmiterii “sarcinilor” cu caracter administrativ catre personae fizice/juridice private este lunga si foarte diversa; tocmai de aceea vom intalni in doctrina mai multe definitii ale concesiunii.

In opinia lui Pierre Delvolve, prin concesiune se intelege “o conventie prin care o persoana publica insarcineaza cu prestarea unui serviciu public o intreprindere privata care sa asigure finantarea lucrarilor, exploatarea lor si care sa fie remunerata din redeventele percepute de la usageri.”

Dupa alt autor francez, Gilles Lebreton, concesiunea serviciului public este “Actul administrativ prin care o persoana publica, numita concedent, incredinteaza unei persoane private, numita concesionar, gestiunea serviciului public pe riscul sau, recunoscandu-i dreptul de a percepe redeventa de la beneficiarii serviciului”.

In doctrina romaneasca actuala, Antonie Iorgovan arata “Prin contractul de concesiune o parte – cedentul – transmite celeilalte parti – concesionarul – spre administrare rentabila, pe un teren determinat, in schimbul unei redevente, activitate economica, un serviciu public, o subunitate productiva sau un teren proprietate de stat”.

Dupa cum se poate observa, obiectul concesiunii poate fi diferit. Chiar prin art. 25 din Legea 15/1990 se enumera care pot fi acestea:

- o activitate economica;

- serviciile publice;

- unitati de productie apartinand regiilor autonome;

- terenurile proprietate de stat.

O prima observatie trebuie facuta cu privire la faptul ca serviciile publice, la randul lor, pot avea caracter economic (industrial sau comercial) tot asa cum si regiile au caracter economic, ceea ce nu justifica tratarea lor separata.

Ca atare trebuie sa restrangem sfera notiunii de “activitate economica” numai la acele activitati care satisfac un interes general pentru care este responsabila administratia publica. Jurisprudenta interbelica si mai putin cea actual a considerat ca prin notiunea de “activitate economica” trebuie avute in vedere doua situatii:

CONTRACT DE CONCESIUNE

Incheiat astazi

la

I. PARTILE CONTRACTANTE

1.1. (ministerul, consiliul judetean sau local ori institutia publica de interes local)

, str. , nr. , judetul/sectorul , in calitate de concedent, pe de o parte, si

1.2. S.C. cu sediul social in , str. , nr.

(localitate)

bloc , scara , etaj , apartament , judet/sector inregistrata la Oficiul Registrului Comertului , sub nr , din , cod fiscal nr. din , avand contul nr. , deschis la , reprezentata de cu functia de , in calitate de concesionar, pe de alta parte,

sau

1.3. Asociatia/Fundatia cu sediul in , str. , nr. ,

(localitatea)

bloc , scara , etaj , apartament , sector/judet , inregistrata in Registrul asociatiilor si fundatiilor prin Sentinta civila nr. , avand contul nr. , deschis la , reprezentata de , cu functia de in calitate de concesionar, pe de alta parte

sau

1.4. D , domiciliat in , str. , nr. , bloc , scara , etaj , apartament , sector/judet , nascut la data de

(ziua, luna, anul)

in , sector/judet , fiul lui si al , posesorul buletinului (cartii) de identitate seria , nr. , eliberat de , cod numeric personal , in calitate de concesionar, pe de alta parte, au convenit sa incheie prezentul contract de concesiune, cu respectarea urmatoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1 Obiectul prezentului contract il constituie cedarea-preluarea, in concesiune, a (bunurile, activitatile sau serviciile publice)

2.2. a) Descrierea obiectului si a concesiunii sunt stabilite in caietul de sarcini anexa, care face parte integranta din prezentul contract si pe care concesionarul il accepta integral.

b) Caietul de sarcini are caracter obligatoriu, clauzele sale completandu-se cu cele convenite de parti.

2.3. Predarea-primirea obiectului concesiunii se va efectua pe baza de proces-verbal care se va incheia pana la data de si va constitui anexa care face parte integranta din prezentul contract.

2.4. Categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar in derularea concesiunii sunt urmatoarele:

a) Bunuri de retur care revin de plin drept, gratuit si libere de orice sarcini concedentului, la expirarea contractului de concesiune:

b) Bunuri de preluare care la expirarea contractului pot reveni concedentului, in masura in care acesta din urma isi manifesta intentia de a le prelua, in schimbul platii unei compensatii egale cu valoare contabila actualizata, conform caietului de sarcini:

c) Bunuri proprii care la expirarea contractului de concesiune raman in proprietatea concesionarului:

2.5. La incetarea contractului de concesiune, din orice cauza, bunurile prevazute la punctul 2.4. se vor repartiza potrivit destinatiilor aratate la acest punct, concesionarul fiind obligat sa restituie, in deplina proprietate, liber de orice sarcina, bunul concesionat inclusiv investitiile realizate.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Durata concesiunii este de ani incepand de la data semnarii prezentului contract.

3.2. Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioada egala cu cel mai mult o jumatate din durata sa initiala prin simplul acord de vointa al partilor care vor incheia un act aditional cu cel putin ani/luni/zile inainte de incetarea lui.

IV. PRETUL CONCESIUNII

4.1. Pretul concesiunii este de lei indexabili in raport de rata inflatiei, cu o redeventa anuala in numerar/natura, in suma/valoare de lei, care va fi platita/predata de catre concesionar concedentului, anual/semestrial/trimestrial, conform devizului desfasurat in anexa, care face parte integranta din prezentul contract.

4.2. Neplata/nepredarea redeventei sau executarea cu intarziere a acestei obligatii conduce la retragerea concesiunii, cu toate consecintele ce decurg din aceasta, asa cum prevede in caietul de sarcini.