Indicii Bursieri

1. BURSA DE VALORI

1.1. Definiţie

Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de piaţă, un segment al pieţei financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi supravegheată, pe care se încheie tranzacţii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori reprezintă economii financiare, disponibilităţi neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor către cele mai productive activităţi economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator şi diversificator al producţiei rentabile, precum si un detector al producţiei nerentabile.

Indiferent de forma ei juridică, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori funcţionează sub controlul şi supravegherea guvernului. Pe plan internaţional, în cele mai multe state funcţionează burse de drept privat ca societăţi pe acţiuni. Bursele de drept public sunt administraţii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori înfiinţată în România în 1994 este o instituţie de drept public.

1.2. Obiectul bursei de valori

La bursa de valori se negociază:

a) Valori mobiliare (titluri financiare): acţiuni, obligaţiuni, bonuri şi bilete de tezaur, titluri de rentă, etc;

b) Valute selective;

c) Produse bursiere derivate: contracte futures, opţiuni pe marfă, opţiuni pe titluri financiare, opţiuni pe valute, opţiuni pe indici de bursă, opţiuni pe rata dobânzii, etc.

Există burse la care obiectul principal al negocierilor îl constituie acţiunile. Aceste burse se mai numesc şi burse de acţiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzacţionarea valorilor mobiliare pe plan local şi acestea sunt burse locale, necaracteristice în comerţul bursier internaţional, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de ţara emitentă. Acestea sunt burse caracteristice, de reputaţie internaţională, deţinând un rol conducător în tranzacţiile bursiere generale.

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanţării activităţii economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea îsi îndeplineşte acest rol mai ales prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare de acţiuni şi obligaţiuni emise de societăţile pe acţiuni. Cei care doresc să devină proprietari şi să participe nelimitat la riscuri şi beneficii, cumpără acţiuni simple, cei care nu doresc să-şi asume riscuri şi beneficii nelimitate cumpără acţiuni preferenţiale cu un venit fix şi cu un risc minimal, iar cei care nu doresc să devină proprietari ci numai creditori, micşorându-şi riscul la maximum, cumpără obligaţiuni cu un venit fix exprimat procentual şi denumit cupon.

Ordinea în care societatea emitentă distribuie beneficiile: banii rezultaţi din vânzarea celor trei feluri de efecte financiare sunt utilizaţi de societatea emitentă pentru investiţii productive, cumpărări de materii prime şi materiale, angajarea forţei de muncă, plata gestiunii economice etc. În condiţiile în care activitatea economică se desfăşoară normal, rezultă venituri totale care se diminuează cu costurile de lucru (în care intră şi rambursarea datoriilor) şi se obţine profitul de lucru. Distribuirea profitului de lucru se înscrie în următoarea ordine de priorităţi:

- se plătesc cupoanele la obligaţiuni;

- din ce ramâne se plătesc impozitele pe venit sau pe cifra de afaceri;

- profitul rămas se numeşte net şi se împarte între coproprietari, respectiv între

deţinătorii de acţiuni.

Repartizarea profitului net urmează o ordine de priorităţi:

- se plătesc mai întâi veniturile la acţiunile preferenţiale;

- restul se împarte în două: pentru plata dividendelor la acţiunile simple şi pentru

constituirea cotelor de rezervă în vederea noilor investiţii (sau conform statutului).

1.3. Cotarea unei societăţi la bursa de valori

Într-o economie de piaţă o societate pe acţiuni devine importantă numai dacă acţiunile şi obligaţiunile ei sunt admise să fie cotate la bursă.

Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determină o societate pe acţiuni să se introducă în bursă, ci a posibilităţii întrunirii unor condiţii impuse de legislaţia naţională spre a putea ca acţiunile şi obligaţiunile emise pe piaţa primară să poată fi vândute şi cumpărate la bursă.

Condiţiile de îndeplinit:

a) Valoarea probabilă de piaţă a titlurilor pentru care se doreşte cotarea, trebuie să fie egală sau superioară valorii impuse de lege. Se subliniază faptul că emisiunile ulterioare de acţiuni, dintr-o clasă deja cotată, nu se mai supun acestor limite.