Managementul Integrat al Calității

1.Precizaţi care sunt principalele obiective vizate de exercitarea funcţiei de control şi motivaţi importanţa lor.

Funcţia de control, verificare şi certificare a calităţii piesei sau a procesului de fabricaţie este specifică sistemelor de fabricaţie.

Derivat din activităţile uzuale ale sistemului organizaţiei şi în primul rând din monitorizarea rezultatelor acţiunilor ei, controlul a evoluat în timp devenind o funcţie complexă şi de bază a managementului modern. Pe lângă faptul că reuşeşte să releve adevarata dimensiune a activităţilor firmei, funcţia de control susţine toate etapele procesului managerial, deciziile rezultate din informaţiile furnizate de control constituind acţiuni obligatorii prin care se materializează autoritar etapele previziunii şi centralizării.

Funcţia de control-evaluare presupune un ansamblu de acţiuni prin care se urmăreşte în ce măsură rezultatele respectiv performanţele obţinute sunt identice cu nivelul lor prestabilit sau cele ale diferitelor standarde.

Urmărirea sistematică a concordanţei dintre rezultate şi programări, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, anticiparea consecinţelor, care pot decurge în cazul nerealizării ei, permite să se ia măsurile cele mai potrivite, care să asigure funcţionalitatea, indiferent de natura influenţelor şi de locul unde se desfăşoară.

Activităţile definitorii ale procesului de control au evoluat în timp odată cu diferitele atitudini şi curente manageriale, în acest sens controlul tradiţional fiind structurat pe modelul birocratic care nominalizează controalele pe specialităţi şi diviziuni de muncă ierarhizate şi cu structuri de autoritate centralizate. O serie de noi factori tehnici, economici, sociali, care au influenţat profund metodele manageriale moderne precum revolutia informaţională, impactul cu competiţiile străine, evoluţia economiei axată pe industrie şi servicii, modificările în atitudinile faţă de muncă ale salariaţilor, impun o reexaminare a conceptului tradiţional care să conducă la un control eficient elastic şi flexibil, efectuat în interiorul şi în exteriorul organizaţiei, prompt, necesar şi util pentru progresul întreprinderii. În acest context este deosebit de important de a se asimila metodele de control viabile care ajută procesul productiv de a fi eficace şi eficient, de a cunoaşte tehnicile prin care procesul de control este proiectat şi exploatat fizic, de a înţelege rolul sistemului informaţional ca suport al deciziilor manageriale.

Principalele obiective vizate de exercitarea funcţiei de control sunt:

a)cunoaşterea în fiecare moment a realităţii din unitate; asigurarea ordinii, disciplinei şi respectarea normelor şi regulamentelor;

b)prevenirea şi înlăturarea oricăror disfuncţionalităţi ce pot apare în procesul de management;

c)dezvăluirea şi valorificarea resurselor nefolosite;

d)aprecierea aportului oamenilor la realizarea obiectivelor; informarea managerilor pentru declanşarea următorului ciclu de activitate.

Controlul unei întreprinderi nu înseamna doar controlul financiar sau controlul tehnic de calitate.

Calitatea produselor şi serviciilor este cea oferită clienţilor pentru un preţ anume.

Calitatea procesului încorporează toate operaţiile necesare asigurării calităţii produsului sau serviciului de la concepţia acestota şi până la livrarea şi instalarea lor vizând atât calitatea aprovizionării cât şi cea a fabricaţiei.

În sistemul de fabricaţie controlul poate fi operaţional, interoperaţional sau final şi are rolul de a detecta cât mai devreme posibil apariţia abaterilor şi a erorilor.

Controlul operaţional se realizează pe parcursul desfăşurării unei operaţii, de obicei între fazele componente ale acesteia. Prin acest tip de control se certifică obţinerea parametrilor geometrici şi dimensionali impuşi pentru faza respectiv operaţia respectivă. Acest control se efectuează direct de către muncitorul care realizează operaţia respectivă folosind mijloace de măsură şi control specifice locului de muncă precum şublere, comparatoare, micrometre.

Controlul interoperaţional se realizează în intervalul de procesare a unei operaţii consecutive din procesul de fabricare şi are rolul de a stabili dacă piesa este aptă din punct de vedere calitativ de a trece la operaţia următoare. Pe lângă controlul dimensiunilor şi al geometriei în această etapă se verifică şi proprietăţile fizico-mecanice ale materialului piesei precum duritate, structură metalografică, tenacitate, rezilienţă aşa cum au rezultat din operaţia anterioară. Acest tip de control se execută de către controlori specializaţi la locuri de muncă special amenajate şi dotate cu logistica necesară acestor operaţii.

Controlul final se efectuează la sfârşitul procesului de fabricare şi urmăreşte certificarea faptului că piesa îndeplineşte toate cerinţele impuse referitoare la precizia dimensională, geometrică şi la calitatea materialului pentru a fi introdusă în procesul de asamblare. Acest tip de control se execută de controlori specializaţi la nivelul locurilor de muncă sau în secţii special amenajate.

Complexitatea fenomenelor şi proceselor economice din unităţile economice imprimă actului de control o mare varietate. Pentru sistematizarea sa, se apelează la mai multe criterii, printre care amintim: poziţia managerului faţă de actul de control; dinamica fenomenelor şi proceselor economice ce fac obiectul actului de control; perioada de referinţă; conţinutul său, etc.

În funcţie de poziţia managerului faţă de actul de conducere, există următoarele forme: controlul direct, indirect şi autocontrolul.