Managementul Resurselor Umane

INTRODUCERE:

În organizaţiile din administraţia publicã,funcţionarii publici îşi exercitã puterea de decizie,în activitatea lor de zi cu zi,în mai multe moduri.Fie cã se implicã în acţiuni de administrare a resurselor publice,în rolul lor de interfaţa cu cetãţenii sau în contextul funcţiei lor de stabilire a politicilor,etica este un factor vital în crearea şi menţinerea încrederii în Guvern şi în instituţiile acestuia.Ca modalitate prin care poate fi contracaratã utilizarea arbitrarã a puterii publice,etica serveşte drept bazã pentru testarea generalã a practicilor,convenţiilor şi conduitei funcţionarilor publici,pentru ca cetãţenii sã fie siguri cã le sunt urmãrite interesele şi este respectat procesul de drept.În acest context şi nu numai,etica este un factor cheie în ceea ce priveşte calitatea guvernãrii.

Etica reprezintã,în opinia lui Dimitrios Buhalis şi Eric Laws,un set de reguli care definesc ceea ce este drept şi ce este greşit în conduita noastrã.Etica este fundaţia pe care sunt clãdite toate relaţiile noastre.Ea înseamnã un ansamblu de relaţii faţã de patroni,faţã de angajaţi,de colegi,de clienţi,de subordonaţi,de furnizori,faţã de comunitatea în care ne aflãm şi unii faţã de alţii.Vorbim de etica atunci când vorbim de Codul Bunelor Maniere.Este necesar ca atunci când luãm o decizie sã ne gândim atât din punct de vedere profesional cât şi social.Codul Bunelor Maniere este cel mai potrivit ghid pentru a ne forma atât ca persoane cât şi ca angajaţi de succes. Etica nu se referã la legãturile pe care le avem cu alte persoane,ci la calitatea acestor legãturi.

Nu putem defini etica izolat de termenul « moralã ».Etica şi morala sunt strâns relaţionate,dar nu în sensul originii etimologice.Etica reprezintã faptul real care existã în mentalitatea unor persoane,reprezintã un ansamblu de norme de ştiut,principii şi motive pe care un subiect le-a realizat si stabilit ca o linie directoare a propriei conduite.

Notiunea de eticã se foloseşte uneori impropriu cu acelaşi înţeles cu cea de moralã,deoarece acestea au aceeaşi provenienţa în latinã ca şi în greaca veche,fac trimitere la obiceiurile,moravurile unei societãţi,principiile morale ale acesteia sau la ştiinţa ei.Conceptul de moralã se referã la un anumit cod social,la un ansamblu de reguli cãrora trebuie sã ne supunem pentru a fi admişi într-o societate datã.El evocã intervenţia unei autoritãţi tradiţionale capabile sã indice ceea ce trebuie fãcut sau evitat.

CAP.1 :Aspectele privind etica din Administraţia publicã din România

În ţara noastrã etica în administraţia publicã are o importanţã aparte faţã de alte state cu administraţii democratice consolidate.Procesul de aşezare legislativã a administraţiei publice româneşti a fost el însuşi greu.Statutul Funcţionarului Public,Legea managerului public şi Codul de Conduitã au intrat în vigoare de puţin timp,iar cerinţele lor devin practici instituţionale curente într-un timp destul de lung.Zona eticã a administraţiei publice este cu atât mai sensibilã cu cât scopul vizat este menţinerea încrederii publice în funcţionarea instituţiilor,încredere fãrã de care democraţia este doar un spectacol politic.

Etica publicã studiazã comportamentul funcţionarilor în vederea finalitãţii serviciului public care îi este inerent.Este ştiinţa care trateazã moralitatea acţiunilor umane realizate de cãtre funcţionarii publici.

1.1Principii de funcţionare ale Administratiei publice

În administraţia publicã funcţioneazã o serie de principii restrictive si proactive.

Principiile restrictive se caracterizeazã prin obligativitatea de a fi respectate de cãtre puterile publice.Administraţia se singularizeazã în acest caz mai mult prin A NU FACE decât prin A FACE.Aceste principii se gasesc în textele contituţionale într-o formã explicitã.

- Legalitatea-acest principiu exprimã faptul cã prestarea serviciului public trebuie sã se realizeze conform unor normative de aplicat.

- Egalitatea-accesul la serviciile publice trebuie sã fie egal pentru toţi.Normele constituţionale interzic expres discriminarea pe motive de sex,rasã,limbã,religie sau opinie publicã.

- Obiectivitatea-conform acestui principiu instituţiile care presteazã serviciile publice îşi bazeazã acţiunea pe criterii de imparţialitate,justiţie şi interes general.

- Continuitatea-reprezintã raţiunea de a fi a serviciului public,prestarea sa ţinând cont de specificul fiecãrui sector.