Managementul Stresului

1.Originile stresului…

Hrana zilnica a omului recent este stresul. Stresul este cel mai globalizat produs, exportat din Asia pana in America. Munca, traficul infernal, relatiile cu ceilalti sunt factori care ne provoaca o stare de discomfort psihic. S-au metamorfozat si proverbele: “ Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa iti spsun cat de stresat esti”

Daca pe vremea lui Caragea inca se mai murea de ciuma, in prezent se moare zilnic de stres. Este motivul pentru care avem nevoie de un abecedar, de un ghid pentru stres.

Dale Carnagie spunea ca “exista patru cai, si numai patru, prin care putem avea contact cu lumea. Suntem evaluati si clasificati in functie de ce facem, cum aratam, ce spunem si cum o spunem.” Aceste variabile in functie de care suntem evaluati si clasificati, in momentul constientizarii lor acerbe, pot duce la schimbari de gandire, personalitate, dorinte si idealuri, pot declansa stari de emotivitate ridicata, neliniste, nervozitate si iritabilitate. Toate aceste stari pot fi exprimate printr-un singur cuvant…stres.

Stresul vine de la englezul “stress”: efort intens, tensiune. Aceasta tensiune isi are sursa principala in stimularile externe ale organismului, fiind rezultatul schimbului intre individ si mediu.

Notiunea de stres a fost utilizata pentru prima data, in anul 1936, de catre Hans Selye, in vederea desemnarii acelei stari in care se afla organismul individului amenintat de dezechilibru sub actiunea unor agenti ce pun in pericol mecanismele sale homeostatice. In acest context, orice factor susceptibil de a distruge acest echilibru, fie el factor de origine fizica, psihologica, chimica este numit “agent stresant”. Termenul stres desemneaza, din aceasta perspectiva, atat agentul agresor cat si reactia organismului la actiunea acestuia. Dupa Selye “acest raspuns, nespecific, este legat de mecanismele neuroendocrine”.

Acesta este un element omniprezent al vietii noastre cotidiene, fara sa aiba un contur precis. Probabil, la diferite niveluri, stresul a existat intotdeauna. Ceea ce diferentiaza insa perioada anterioara de peroada actuala este numarul si intensitatea factorilor stresanti.

In trecut, individul trebuia sa faca fata unui mediu natural ostil, beneficiind insa de un mod de viata linistit. In zilele noastre, omul a reusit un progres considerabil in stapanirea naturii, fiind agresat insa in mod constant de factorii inerenti civilizatiei moderne: zgomot, publicitate, accidente, instabilitate(a locului de munca, a relatiilor), nesiguranta etc., toate acestea insotite de un stil de viata ce ne grabeste si ne solicita in permanenta sa fim performanti. Stresul este difuz si dificil de sesizat, insa acumularea sa ridica numeroase problem psihice si sociale. De asemenea, posibilitatile omului modern de actiune si gestionare a stresului sunt destul de precare, inhibat, paralizat si incapabil sa se elibereze de stress.

Stresul a fost definit de catre Beehr si Newman ca “o conditie rezultata din interactiunea dintre oameni si slujbele lor si caracterizata prin schimbari inauntrul oamenilor care-I forteaza sa se abata de la fuctionarea normala.” Stresul reprezinta “un raspuns de adaptare la o situatie externa, care se concretizeaza in devieri de ordin fiziologic si/sau comportamental ale membrilor unei organizatii”.

Stresul isi pune amprenta si asupra problemelor rationale: indisponibilitate, iritabilitate, o viziune negativa asupra vietii. Persoana stresata este cu usurinta atrasa spre conflicte, dar si spre izolare de mediul din care face parte. Aceasta izolare este cautata de persoana stresata, care fie investeste in munca pana la epuizare pentru a evada dintr-o viata de familie putin satisfacatoare, fie ca este atat de pasionata de munca incat problemele vietii relationale i se par nesatisfacatoare.

2. Ce este stresul?

Stresul este dupa Hans Seyle, “raspunsul nespecific al organismului la orice solicitare” . De ce nespecific? Deoarece “orice fel de solicitare este intr-un anumit sens individuala, adica specifica. Cu alte cuvinte, dincolo de consecintele specifice, actiunile prin care trece organismul maresc in mod nespecific necesitatea unor reactii de adaptare care sa duca la restabilirea starii de echilibru. Deci, esenta stresului consta in exigentele nespecifice fata de multiplele functii implicate”.

Felul în care percepem stresul este determinat de vârstă, inteligenţă, venit, capacitate fizică, nivel de educaţie, religie. Hans Selye spune despre stres că este „reacţia organismului şi nu situaţia care cauzează stresul. Nu ceea ce ţi se întâmplă este important ci felul în care reactionezi”.

Paul Popescu-Neveanu, în „Dictionarul de psihologie”, consideră ca stresul are două acceptiuni:

a) situatie si /sau stimul ce pun organismul într-o stare de tensiune;

b) stare de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îsi mobilizează toate resursele sale de aparare, pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice (emotie puternică).

In alta acceptiune, stresul este definit ca „un dezechilibru intens, perceput subiectiv, dintre cerintele organismului şi capacitatea sa de raspuns”.

Stres-ul este declanşat mai puţin de problemele externe cu care ne confruntăm, cât de modul în care facem faţă (sau nu reuşim să facem faţă) acestor probleme. Astfel, majoritatea oamenilor se confruntă cu o mare diversitate de factori de presiune în cursul întregii lor existenţe, iar despre unii s-ar putea spune că sunt stimulaţi şi dau maximum de randament doar când se află “sub tensiune”, mai ales la serviciu. Dar, din momentul în care încetăm să facem faţă în mod adecvat tensiunii, simptomele de stres vor începe să-şi facă apariţia.