Managementul Stresului

MANAGEMENTUL STRESULUI

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave disfuncţionalităţi care apar în munca de birou. Din această cauză a apărut necesitatea organizării ergonomice a muncii în birouri.

Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea sa, situaţia maritală, profesională sau materială. De obicei individul îşi revine când situaţia stresantă a fost înlăturată, deşi uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi factori de stres.

Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană.

În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu.

Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:

- Oboseala musculară (dinamică şi statică) – determinată de efortul muscular şi de contractarea musculară fixă.

- Oboseala neurosenzorială – cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi, urechi).

- Oboseala psihică – determinată de factori de natură psihică.

Cauze ale sunt:

- intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;

- factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);

- factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);

- monotonia sau rutina muncii;

- boli şi dureri.

Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:

- scăderea atenţiei;

- încetinirea şi inhibarea percepţiei;

- inhibarea capacităţii de gândire;

- scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.

În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi secretariate este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cauzele ar consta în

lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în dificultatea sarcinilor de serviciu.

În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine.

În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.

În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot asigura la două niveluri.

La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţile astfel încât acestea să le dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o viaţă activă în afara serviciului şi mediului acestuia.

Al doilea nivel se referă la responsabilităţile manageriale care trebuie să vizeze ajutorarea salariaţilor afectaţi de oboseală profesională prin recunoaşterea simptomelor acestui fenomen şi prin instruirea personalului în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi folosite pentru întrajutorarea membrilor personalului şi prin promovarea spiritului de echipă.

Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le recunoască şi să le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea, managerul are un rol esenţial în găsirea unor corelaţii şi alternative optime între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă, numărul, conţinutul şi momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure o eficienţă sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă şi o bună stare a sănătăţii.

1. DEFINIŢIA STRESULUI

Stresul poate fi definit atât din perspectiva cauzei cât şi din cea a efectului. În fizicǎ, stresul este producǎ deformǎri temporare sau permanente asupra unui corp. În biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbǎri într-un organism, cauzeazǎ dereglǎri sau reglǎri ale proceselor legate de acel organism. Stresul este “rǎspunsul organismelor vii la solicitarea de orice naturǎ” (Selye, 1974, p.123). Existǎ numai douǎ tipuri de reacţie: