Migrația Forței de Muncă din România

Migraţia reprezintă deplasarea în vederea schimbării locului de trai şi de muncă, determinată de factori sociali, politici, economici sau naturali.

Fenomenul migraţionist a existat încă din cele mai vechi timpuri. Acesta nu a încetat în timp, dar a înregistrat schimbări şi a căpătat noi forme. Procesele migratorii se înregistrează în toate ţările lumii, dar sunt mai pregnante în ţările slab dezvoltate datorită nivelului scăzut de trai şi a economiei foarte puţin dezvoltate.

În România, de exemplu, fenomenul migraţiei a început după 1989 şi s-a accentuat după anul 2002, atunci când a fost liberalizată circulaţia românilor în spaţiul Schengen. În prezent, numărul celor care aleg să plece la lucru în străinătate este de aproximativ de trei ori mai mare decât în anul 2002. Ponderea persoanelor între 18 şi 59 de ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de 12%.

Sunt trei etape în care se împarte valul plecării românilor pentru cautarea de muncă în străintate (în special în Europa):

- Etapa I: între 90-95, existau cinci destinaţii cu o pondere de peste 7% din totalul plecărilor: Israel, Turcia, Italia, Ungaria şi Germania

- Etapa a II-a: ‘96 - 2002, la cele cinci ţări din prima etapă se adaugă Canada, Spania şi SUA.

- A III-a etapa: a început în 2002, iar românii şi-au concentrat plecările spre Spania şi Italia.

În perioada 1990- 1995 fiecare a plecat pe cont propriu, fără să aibă susţinere sau ajutor din partea cuiva, doar 22% din totalul celor plecaţi în această perioadă fiind ajutaţi de cunoştinte. Odată cu creşterea plecărilor s-au extins şi reţelele personale, astfel că în perioada 1996-2001, 40% din cei ce au optat pentru un loc de muncă în străinate au beneficiat de ajutor pentru plecare, ca după 2001, ponderea lor să urce la 60%.

Principalele ocupaţii ale românilor în străinatate sunt construcţiile pentru bărbaţi ( 98% au muncit cel puţin o dată în acest domeniu), munca menajeră pentru femei (88%) şi agricultura (72% barbaţi şi 28% femei). Practica ilegală în cazul acestor ocupaţii este destul de ridicată în cazul activităţilor menajere şi agricole, ponderea celor care au muncit clandestin fiind în crestere de la 34% în perioada 1990-1995, la 53% după 2001. Munca ilegală este practicată mai ales în rândul menajerelor (78%) şi a celor din domeniul agricol (56%). Clandestin, românii au lucrat în Italia şi Turcia, iar legal în Germania, Grecia, Israel, Canada şi SUA. În Spania, decalajul între cei care au lucrat ilegal şi cei ce au optat pentru munca legală este mai mic decât în cazul celor plecaţi în Italia şi Turcia.

În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de trei ori mai mare decât în anul 2002, principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate fiind Italia şi Spania. În ultimii 5 ani, 50% din plecările de lucru în afară au fost în Italia şi 25% în Spania.

Fenomenul migraţionist nu a încetat nici după aderarea României la Uniunea Europeana, înregistrând chiar o continuă creştere. Migraţia forţei de muncă în ţările comunităţii europene a dus atât la creştere economică, cât şi la ameliorarea şi modernizarea sistemelor de securitate socială exisente şi crearea unui sistem comunitar care să asigure protecţia socială a lucrătorilor.

Migraţia ca şi fenomen impune dezvoltarea a cel puţin trei teme relevante: gestionarea migraţiei legale, combaterea migraţiei ilegale şi integrarea migranţilor legali în societăţile de primire.

Astfel, în semestrul I 2008, numărul lucrătorilor mediaţi din România, pentru ţările cu care au fost semnate acorduri bilaterale între instituţiile guvernamentale de profil (Germania, Spania, Franţa şi Elveţia) a fost de 32.645, în timp ce, în aceeaşi perioadă a anului 2007, numărul lucrătorilor a fost de 24.063, ceea ce reprezintă o creştere cu 35,66 %, faţă de semestrul I 2007.

În ceea ce priveşte zona de provenienţă a lucrătorilor mediaţi, atât în semestrul I 2008 cât şi în semestrul I 2007, cei mai mulţi solicitanţi ai unui contract de muncă în străinătate au provenit din zona geografica Centru (9.157 respectiv 5.235), ceea ce reprezintă 28,05% din numărul total de persoane mediate, respectiv 21,75%.

Ţara în care s-au obţinut cele mai multe contracte de muncă de către lucrătorii mediaţi a fost Germania. În semestrul I 2008 numărul contractelor de muncă obţinute pentru destinaţia Germania a crescut cu 50,08%, comparativ cu semestrul I 2007. În ceea ce priveşte numărul contractelor de muncă obţinute de lucrătorii români pentru destinaţia Spania, aceastea au înregistrat o scădere cu 40,0%.