Organizația și strategia

Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor. Cuprinde atât organizarea de ansamblu a societatii comerciale, cât si organizarea principalelor sale componente.

Prin intermediul acestei functii se armonizeaza resursele necesare desfasurarii în bune conditii a activitatii si se stabilesc raporturi optime între obiective si resurse.

În actualele conditii se impune cresterea interdependentei în exercitarea functiei de organizare la toate nivelele de conducere precum si dezvoltarea si generalizarea gândirii sistemice.

Un rol deosebit de important în organizarea unei firme îl are organizarea de ansamblu a proceselor de munca fizica si intelectuala, a elementelor componente, analiza acestora în vederea regruparii lor în functie de nivelul obiectivelor, de omogenitatea si/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregatire al personalului care le realizeaza si de specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite în vederea realizarii obiectivelor în conditii de eficienta.

Conceptul de strategie a unei firme

In conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential il au strategiile elaborate de catre organismele manageriale. Schimbarii conceptiilor privind organizatiile in general si firmele in special, i-a corespuns abordarea diferita a strategiei. Primii care au punctat importanta deosebita a strategiei, in ordine cronologica, au fost: Alfred Chandler, Kenneth Andrews, Igor Ansoff, G. Hofer, D. Schendel, Brian Quinn, Henry Mintzberg si Michael Porter.

Cele mai recente definitii ale strategiei sunt prezentate de catre Henry Mintzberg, astfel:

1. Strategia ca o perceptie, prin care desemneaza un curs prestabilit de actiune, pentru a solutiona o situatie.

2. Strategia ca o schita sau un proiect ce consta intr-o manevra menita sa asigure depasita sa asigure depasirea unui contracurent sau oponent.

3. Strategia ca o pozitionare a firmei ce rezida in mijloacele de identificare a locului pe care organizatia il are in mediu sau, cel mai frecvent pe piata.

4. Strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor.

Caracteristicile deciziilor strategice sunt :

a. Se refera la activitatile organizatiei.

b. Implica armonizarea activitatilor organizatiei cu mediul.

c. Are in vedere sincronizarea activitatilor organizatiei cu potentialul resurselor.

d. Sunt influentate nu numai de elementele contextuale si resursele disponibile, dar si de valorile si asteptarile persoanelor care detin puterea in cadrul organizatiei.

Strategiile de firma pot fi abordate din mai multe puncte de vedere:

1. Dupa sfera de cuprindere, pot fi: globale si partiale.

2. Dupa gradul de participare al firmei la elaborarea strategiei: integrate si independente.

3. Dupa dinamica principalelor obiective incorporate: de redresare, de consolidare si de dezvoltare.

4. Dupa atitudinea fata de piata: inovationale, ofensive, de specializare, de diversificare, organizatorice si informationale.

Tinând cont ca organizarea constituie mijlocul prin care se realizeaza obiectivele firmei, continutul si modul sau de manifestare sunt conditionate de sistemul de obiective ale firmei.

Intr-o alta acceptie, componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale, optiunile strategice, resursele, termenele si avantajul competitiv.

Misiunea firmei consta in enuntarea cuprinzatoare a scopurilor fundamentale si a conceptiei privind evolutia si desfasurarea activitatilor firmei.

Prin obiective fundamentale se desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate.

Optiunile strategice definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti apreciabile dintre activitatile firmei, pe baza carora se stabileste cum este posibila si rationala indeplinirea obiectivelor strategice.

In strategii, resursele sunt prevazute sub forma fondurilor circulante si a celor pentru investitii.

Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand, de regula, momentul declansarii si finalizarii optiunilor strategice majore.

Prin avantajul competitiv desemnam realizarea, de catre o firma, a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole similare ale majoritatii concurentilor.

Conducerea firmei are un rol deosebit în coordonarea functiunilor, cunoscând decalajul ce apare între gradul de manifestare a unei functiuni si nivelul rezultatelor obtinute în domeniul respectiv.

Rezultatele bune obtinute în urma manifestarii unei functiuni apar dupa momentele de maxim în manifestarea acesteia, astfel ca obiectivul principal al managerilor trebuie sa reprezinta o buna corelare între functiuni.