Principiul asumării răspunderii

PRINCIPIUL ASUMARII RASPUNDERII

IN ACHIZITIILE PUBLICE

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale, donori internaţionali).

Ca urmare a dobândirii calităţii de stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, România, pentru a deveni parte integrantă a spaţiului de libertate economică, securitate şi justiţie, are obligaţia implementării politicilor comunitare.

Dimensiunea acestui sector economic este estimată de către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achiziţii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieţei comune europene.

Legislaţia europeană a încurajat şi încurajează concurenţa între firme prin utilizarea de proceduri de selecţie transparente. De asemenea, legislaţia europeană conţine prevederi de acţiune coercitivă împotriva autorităţilor contractante care nu-şi îndeplinesc obligaţiile.

Directivele europene (17/2004/CE şi 18/2004/CE împreună cu directivele 1989/65/CEE şi 92/13/CEE) sunt periodic revizuite în scopul simplificării cadrului legislativ existente şi pentru stimularea utilizării procedurilor electronice.

La nivel internaţional, Achiziţiile Publice sunt exceptate de la regulile de bază ale Organizaţiei Comerţului Internaţional (WTO). În completarea documentelor EU, 12 ţări au semnat şi acordul WTO asupra procedurilor de achiziţii guvernamentale.

Sistemul achiziţiilor publice este o parte importantă a realităţii juridico-economico-tehnice a societăţii româneşti.

Achiziţiile publice reprezintă un set de reglementări, norme şi proceduri prin care se angajează în economie banii publici.

Tot ce se cumpără din bani publici înseamnă achiziţie publică. În lipsa unei definiţii legale a achiziţiilor publice, le putem defini ca fiind procesul de a obţine produse, servicii şi/sau lucrări în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Legea-cadru din domeniul achiziţiilor publice este OUG nr. 34/2006, intrată în vigoare la 30 iunie 2006.

Achizitiile publice reprezinta una dintre activitatile cele mai sensibile ce se desfasoara la nivelul administratiei publice, ca si al institutiilor si intreprinderilor care functioneaza in sectorul public, si aceasta din cel putin trei puncte de vedere:

-se cheltuiesc “bani publici”, a caror alocare presupune respectarea anumitor cerinte: transparenta, tratamentul egal, proporţionalitate etc.

-decizia apartine unor “decidenti alesi” care in mod permanent sunt supusi unei duble presiuni (din partea alegatorilor si din partea profesionistilor).

-aparent principiile de eficienta si eficacitate capata sensuri aparte daca avem in vedere faptul ca “proprietatea publica” nu stimuleaza eficienta ci “castigul”.

Legislatia europeana in domeniul achizitiilor de bunuri, servicii, lucrari si utilitati a fost recent revizuita si simplificata. Uniunea Europeana a trasat o serie de reguli care acum se aplica si Romaniei in virtutea obligatiilor bilaterale asumate prin programul de aderare la UE.

In luna aprilie 2006, s-a adoptat noul cadru legislativ in sistemul achizitiilor publice mult mai eficient, care permite participarea Romaniei la Piata unica europeana, prin elaborarea Ordonantei de Urgenta nr.34, privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune lucrari si a contractelor de concesiune servicii.

Astfel, avand in vedere necesitatea adoptarii unor masuri urgente pentru elaborarea si promovarea unei noi legislatii in domeniul achizitiilor publice, in contextul angajamentelor asumate de Romania in cadrul capitolului 1 "Libera circulatie a marfurilor" si al recomandarilor Comisiei Europene, guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii aprobată prin Legea nr. 337/2006, modificată şi completată prin Legea nr. 128/2007 şi OUG 94/2007.

Scopul acestei legislaţii este de a promova concurenţa între operatorii economici, garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici, asigurarea transparenţei şi integralităţii procesului de achiziţie publică, asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice prin aplicarea procedurilor de atribuire.

Adoptarea ordonantei de urgenta a fost necesara si in scopul asigurarii conditiilor de accesare a sumelor nerambursabile de care Romania va beneficia prin intermediul fondurilor structurale, de coeziune, incepand cu anul 2007, in calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Achiziţiile publice încearcă sa satisfacă interesul public, respectiv să ajute la dezvoltarea şi îmbunătăţirea mediului de viaţă al comunităţii.

Tratatul pentru înfiinţarea Comunităţii Economice Europene încheiat la 25 martie 1957, denumit în continuare Tratatul, instituie cele patru libertăţi europene, respectiv:

1.libera circulaţie a mărfurilor,

2. libera circulaţie a serviciilor,

3.libera circulaţie a persoanelor,

4. libera circulaţie a capitalurilor.

Aceste patru liberăţi nu au ramas la nivel de concept, ci au fost transpuse în practică sub formă de principii.

În domeniul achiziţiilor publice cele patru libertăţi s-au reflectat în mai multe principii care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică.

Autorităţile contractante încearcă să se asigure că prin procesul de achiziţii publice se consumă efectiv, eficient, în mod etic, echidistant şi transparent fondurile publice alocare autorităţii respective în decursul unei perioade.

Activitatea de achiziţii publice reprezintă concretizarea activităţii de asigurare şi gestiune a resurselor materiale în domeniul public. În consecinţă această activitate trebuie să respecte cerinţele legislative specifice domeniului.