Probleme Etice în Managementul Resurselor Umane

Etica

Etica se confruntă cu ce este bine si ce este rău. Este un cod de reguli nescrise care ne guvernează in atitudine fata de ceilalţi. De fapt, cuvantul “etică” vine din limba greaca “ethos” , care înseamnă “caracter”.

Etica este corelată cu acţiunea umană bazată pe un sistem de valori social acceptat. Sistemele de valori determină dezvoltarea unor comportamente etice diverse şi a unor coduri etice conexe care direcţionează comportamentul uman individual şi colectiv.

Conceptual de responsabilitate socială ca principiu etic fundamental în managementul resurselor umane, este caracterizat de mai multe alternative de instrumentare, fiind determinat de viziunea managerială cu privire la atitudinea faţă de cerinţele sociale.

Aspecte privind etica funcţionarilor publici

A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administraţiei publice, sub pretextul că este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul că administratorii publici sunt persoane, nu simpli executanţi, că ei au propriile valori, provin din medii diferite, iar dorinţa lor de afirmare ca profesionişti ai administraţiei nu se reduce la conformism, salariu, sabcţiune, premiere, ci că identitatea profesională devine o componentă a identităţii personale.

Împlinirea profesională este o parte a împlinirii omeneşti şi o condiţie a stimei de sine. Zona etică a administraţiei publice este cu atât mai sensibilă cu cât scopul vizat este menţinerea încrederii publice în funcţionarea instituţiilor.

Deveniţi de curând manageri publici, unii dintre conducătorii instituţiilor publice se afllă constant în faţa unor decizii cu implicaţii etice şi sunt adesea obligaţi să opteze între aspiraţii personale şi responsabilităţi instituţionale.

Interesul public face necesar un cadru moral în care managerii să poata opta. Acest cadru moral este circumscris unor valori de tipul: demnitate personală, libertate, respect pentru ordine şi lege. Ei au datoria să abordeze raţional propriul rol în sensul eficienţei (să obţină cel mai bun rezultat cu cel mai scăzut cost).

Funcţionarii publici trăiesc într-un climat politic în schimbare, prin urmare, etica lor este una situaţională. Altfel spus, ataşamentul rigid faţă de un anumit set de valori este disfuncţional. Datoria morală a funcţionarilor publici este cea de dezvoltare a integrităţii profesionale.

Echitatea este corectitudinea sau percepţia privind corectitudinea cu care se realizează managementul resurselor umane. Dintre cauzele inechităţii enumerăm: ignoranţa, cupiditatea, egoismul, lipsa de moralitate, proceduri gresite in domeniul resurselor umane si eroarea umana.

În continuare vom discuta despre o serie de probleme etice frecvente în instituţiile publice:

Discriminarea

Discriminarea reprezintă tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenţei, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. Cercetările efectuate au identificat existenţa mai multor tipuri de discriminare. În general, este operată distincţia între discriminarea directă şi cea indirectă. Primul tip apare atunci când tratamentul diferenţiat este generat în mod intenţionat, în timp ce cel de-al doilea tip apare atunci când acest tratament are la bază o decizie inechitabilă luată anterior. De exemplu, discriminarea directă este prezentă atunci când două persoane având pregătire egală şi o slujbă similară sunt plătite în mod diferenţiat datorită faptului că una dintre acestea aparţine unui anumit grup etnic. Discriminarea indirectă apare atunci când cele două persoane sunt plătite în mod diferit deoarece au fost angajate în poziţii diferite deşi aveau aceeaşi pregătire.

În sfera serviciilor sociale publice (de exemplu servicii de asistenţă socială, serviciile de sănătate, serviciile educaţionale, instituţiile destinate să menţină ordinea publică) discriminarea este des întâlnită. Discriminarea este prezentă aici datorită puterii discreţionare de care dispun funcţionarii acestor instituţii. Dacă analizăm relaţiile dintre funcţionarii instituţiilor publice şi clienţii acestora, identificăm o serie de situaţii în care pot apărea tratamente diferenţiate la adresa clienţilor şi anumite grupuri de clienţi care sunt potenţial favorizaţi. Astfel, funcţionarii vor fi tentaţi să îi favorizeze în distribuirea resurselor sau informaţiilor pe clienţii care par să aibă cele mai multe şanse de eligibilitate conform propriilor criterii. De asemenea, birocraţii vor avea tendinţa să îi favorizeze pe cei din interacţiunea cu care pot obţine un anumit beneficiu. Tratamentul diferenţiat apare mai ales atunci când există mulţi solicitanţi pentru resursele sau informaţiilor respective şi nu există un control pentru felul în care au fost atribuite acestea, precum şi în situaţia în care funcţionarii trebuie să hotărască dacă unii clienţi răspund mai bine la tratament decât alţii. În condiţiile în care munca funcţionarilor publici implică un stres destul de mare, aceştia vor face apel la stereotipuri pentru a îşi simplifica munca şi vor acţiona în conformitate cu acestea.

Pentru ca o decizie care afecteaza direct viaţa şi activitatea unui om să fie nediscriminartorie este obligatoriu să se utilizeze principiile etice fundamentale ca principal criteriu pentru determinarea variantei decizionale optime.