Profilul Întreprinzătorului Român

1. Accepţiunile termenului de ,,întreprinzător’’

- Întreprinzătorul este cel care îşi asumă riscuri, pregătind inovaţia; el “întreprinde”. Această caracteristică este esenţa întreprinzătorului; el inovează în funcţie de oportunităţile ivite, obţine şi organizează utilizarea resurselor, pentru a produce şi a comercializa produse şi/sau servicii cerute pe piaţă (K. Mill1).

- Întreprinzătorul este cel care organizează şi coordonează activităţile făcând să funcţioneze o firmă în vederea realizării unui câştig personal. El plăteşte materiile prime consumate, terenul pe care-l utilizează, angajaţii, asigură tot capitalul necesar. În plus, “aduce” iniţiativa personală, talentul, abilitatea sa - planificând, organizând şi administrând firma. De asemenea, îşi asumă eventualitatea de a câştiga sau de a pierde în funcţie de circumstanţe neprevăzute şi necontrolabile. Ca atare, foloseşte în scop propriu tot ceea ce rămâne din încasări după plata diverselor obligaţii (R. Ely şi R. Hess).

- Întreprinzătorul este cel care dezvoltă un tip particular de comportament, înglobând iniţiativă, organizarea şi recapitalizarea mecanismelor economice şi sociale în scopul “exploatării” resurselor şi oportunităţilor, acceptării riscului şi eşecului (A. Shapero).

- Întreprinzătorul este cel care combină resurse (umane, materiale, informaţionale) pentru a le da valoare sau cel care introduce schimbări, inovaţii, o nouă ordine (K. Vesper).

2. Definirea şi importanţa întreprinzătorilor

A fi întreprinzător este o experienţă unică, provocatoare, cu satisfacţii deosebite, însă uneori şi cu mari frustrări. Pentru a derula afacerea, întreprinzătorul trebuie să fie în acelaşi timp proprietar, manager, proiectant, cumpărător, vânzător, şofer etc. Cei mai mulţi întreprinzători poartă mai multe pălarii în acelaşi timp. Desigur, nimeni nu poate fi expert în toate aceste domenii, însă întreprinzătorul trebuie să aibă destule cunoştinţe din fiecare domeniu pentru a evalua impactul acţiunilor întreprinse asupra profitului firmei.

2. 1 Caracteristicile întreprinzătorului

În orice economie, întreprinzătorul este factorul cu pondere decisivă în crearea firmelor. De aceea, este esenţială descifrarea conceptului de întreprinzător.În remedierea acestei situaţii, un punct de plecare îl constituie înţelegerea noţiunii de întreprinzător şi a acţiunii sale practice. După cum arată cunoscutul specialist canadian, Jean Marie Toulouse, întreprinzătorul este o persoană care creează o nouă întreprindere. Din analiza acestei definiţii se desprind caracteristicile de bază ale acestui personaj central al economiei de piaţă.

Un întreprinzător reprezintă în primul rând un realizator de lucruri noi, un creator de activităţi în opoziţie cu managerul clasic, care se ocupă de dirijarea şi funcţionarea întreprinderilor existente. Mai concret, întreprinzătorul este înzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele economice şi sociale noi şi a realizării pe această bază de lucruri noi sau a efectuării activităţilor anterioare într-un mod diferit, inovând deci. Celebrul economist J.A. Schumpeter subliniază că o persoană devine întreprinzător numai când realmente efectuează o nouă combinaţie economică.

Întreprinzătorii sunt persoane cu reacţii rapide în dublu sens. De regulă, ei se lansează în realizarea de acţiuni economice inovative la o vârstă fragedă, adesea neavând răbdare să-şi termine studiile sau plecând din cadrul familiei. Totodată, ei percep rapid şi precoce posibilităţile unui produs sau unei pieţe pe care le valorifică prin iniţierea, crearea şi/sau dezvoltarea de întreprinderi economice. Pentru a putea să le realizeze întreprinzătorul dispune de puterea de a surmonta rezistenţa pe care mediul social o opune întotdeauna schimbării şi agenţilor săi, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Întreprinzătorul este o persoană caracterizată printr-un grad mare de implicare în activitatea de introducere a noului sau de inovare a existentului. Aceasta se explică prin atitudinea sa faţă de risc.

Motivarea pentru acţiune a întreprinzătorilor rezidă din insatisfacţiile acestora. Pot fi insatisfacţii materiale, ce decurg din faptul că, aşa cum se exprimă foarte plastic profesorii americani Collins şi Moore „pentru ei iarba cea mai verde se află întotdeauna puţin mai în faţa lor”. De unde motivarea pentru a face ceva în vederea obţinerii sale, cu câştigul aferent. În al doilea rând, întreprinzătorii sunt motivaţi de insatisfacţiile morale, generate de statutul deţinut în societate. Poziţia socială nu-i mulţumeşte, resimţind o profundă necesitate de autorealizare, de a obţine rezultatul care să-i propulseze în ochii celor din jur şi să le confere un statut social superior.

O altă trăsătură definitorie pentru întreprinzător este finalizarea eforturilor şi implicării sale prin înfiinţarea unei firme. Aceasta reprezintă un tip social de organizaţie bazată pe diviziunea muncii şi pe capital, utilizând anumite forţe de producţie, în vederea maximizării profiturilor. Întreprinderea are o structură organizatorică specifică, subordonată utilizării cu eficacitate cât mai ridicată a mijloacelor economice -preţ, salariu, credit etc. -în cadrul unui sistem de management centrat pe profit.