Stresul la Locul de Muncă

Stresul la locul de muncă

Stresul este o experiență care dezbină starea emoțională și psihică a persoanei, de pildă avand prea mult de lucru, ceea ce duce la epuizare sau intrand intr-o dispută cu un coleg de muncă ce duce la ceartă, furie. Viața in sine este esențial stresantă, deci nu ar trebui să fie nicio surpriză faptul că stresul e o parte integrată a locului de muncă, și de fapt o mare parte a stresului unei persoane vine din zona locului de muncă. Studiile au arătat ca, de obicei, stresul survine la locul de muncă, marea majoritate a oamenilor fiind capabili să-și reimprospăteze cel puțin un incident stresant din luna anterioară, și intre 10 – 15% din angajați au spus că au experimentat “stresul la locul de muncă” in ziua anterioară.

Cercetătorii in “stresul la locul de muncă” au distins factorii stresori (factori care dezbină starea emoțională și psihică a unei persoane la locul de muncă, tensiune, incordare).

Factorii stresori implică și natura job-ului in șine, interacțiunile interumane și recompensele. Tensiunile sunt clasificate in funcție de reacțiile comportamentale (ex.: așa numita indispoziție cand nu ești bolnav sau ai băut alcool), reacții psihice (dureri de cap sau de inimă) și reacții psihologice (nervozitatea sau anxietatea). Oamenii variază in abilițătile lor de a face față factorilor stresori și reacționează in moduri diferite. De exemplu, cand se confruntă cu o sarcină dificilă, unii pot lucra peste program (ore suplimentare) pentru a o duce la bun sfarșit, pe cand alții se dau bolnavi.

Procesul de bază al lucrului stresant implică reacția oamenilor la mediul de lucru. Pe parcursul zilei de muncă, ei sunt conștienți de circumstanțele și evenimentele ce se petrec. Unele evenimente vor fi percepute și interpretate de individ ca un factor stresor ce va cauza o subminare a rutinei zilnice. Individul poate vedea acest eveniment ca o provocare sau o amenințare pană la o bunăstare. Subminarea rezultă dintr-o reacție emoțională, ca exemplu, enervandu-ne pe un client nepoliticos sau anxios cand ni se cere să prelucrăm sarcina nefamiliară. Răspunsul emoțional va fi insoțit de schimbare psihică care de-a lungul timpului va duce la simptome psihice ca dureri de cap sau de stomac.

In sfarșit, persoana poate reacționa intr-un mod care poate fi constructiv (ex.: căutând ajutor pentru sarcinile nefamiliare) sau distructive (ex.: jignind clientul nepoliticos).

Există mulți factori secundari care ajută să determine dacă un eveniment anume va fi perceput ca și stresant sau dacă va duce la tensiuni particulare. Poate cel mai important element este controlul individual de-a lungul situației. Dacă o persoana nu se controlează, un eveniment poate fi perceput ca un factor stresor, iar un factor stresor poate fi perceput ca o tensiune. Caracterul persoanei este de asemenea important, unele persoane sunt inclinate mai mult spre experiențe stresante și tensiune.

In sfarșit, ajutorul și suportul emoțional din partea altor persoane poate reduce impactul stresului.

Tabel 1. Cei mai studiați factori stresori

Factorul stresor Definiție

Conflictul interpersonal

Polemici cu alții care pot include insulte, comportament imoral

Obligații organizaționale Condiții de muncă care deranjează oamenii să-și facă munca, cum ar fi materiale proaste sau echipament

nesigur

Rol echivoc Nesiguranță in ceea ce privește responsabilitățile oamenilor sunt și ceea ce ar trebui sa realizeze la muncă

Rolul de conflict Incompatibilitatea de a fi in două locuri diferite in acelaș timp

Munca excesivă Prea multă muncă sau prea dificilă

Stresul și tensiunea

Multe cercetări știintifice in ceea ce privește stresul la locul de muncă s-au dedicat pentru a determina condițiile și evenimente de la locul de muncă care sunt percepute de angajați a fi stresante și cum acești factori stresanți rezultă din tensiuni. O serie de studii au fost supravegheate; oamenii au fost rugați să relateze un incident la muncă care a fost stresant, iar aceste incidente au fost analizate in repetate randuri. Aceste studii au fost făcute nu doar in S.U.A, ci și in țările asiatice (ex.: China și India) și a fost arătat că există stres universal experimentat, ocupații stresante și stres determinat cultural. De exemplu, conflictele dintre muncitori și supervizori, unde la americani lipsa controlului la muncă este in principal o descărcare dar nu și in cazul asiaticilor. Neprimind directive indeajunse de la supervizor este o problemă pentru angajații asiatici dar nu și in cazul celor americani. In ceea ce privește ocupațiile diferite, inginerii găsesc un timp pierdut in a fi stresat, in timp ce asistentele medicale se confruntă greu cu ideea unui pacient mort.

Cele mai multe cercetări asupra job-urilor stresante au folosit o abodare de supraviețuire, cerandu-le angajaților să indice nivelul stresului și tensiunii pe care au experimentat-o la muncă. Tabelul anterior conține o lista a celor mai intalniți factori stresori studiați și definiția lor.

Fiecare din acești factori stresori (care sunt explicați in detaliu mai departe) au fost legate de tensiuni. Tabelul 2 listează cele mai intalnite tensiuni ale job-urilor studiate legate de factorii stresori, in categoria comportamentului psihic și psihologic. Acestea sunt răspunsul imediat al factorilor stresori, bolile de inimă sunt urmare a expunerii la stres de-a lungul anilor.

Conflictul interpersonal

Cum am spus anterior, cand se pune problema asupra incidentelor stresante la muncă, conflictul intepersonal este adesea menționat. Coexistența cu colegii de muncă a supervizorilor este un aspect important al bunăstării. Oamenii muncitori petrec foarte mult din timpul lor la muncă, așa că armonia la locul de muncă este importantă. Indivizii care se izolează de alții și șocul atacurilor abuzive vor experimenta reacțiii emoționale, cum ar fi anxietatea și supărarea, care pot fi extreme și in schimb duc la tensiuni comportamentale și psihice cum ar fi dureri de cap și crampe stomacale. Astfel, angajații evit munca spunand că sunt bolnavi și luand pauze lungi.

Este neobișnuit ca in organizații indivizii să fie remarcați pentru ca au fost neobrăzați către colegii de muncă sau șefi. Aici se iau in calcul și atacul comentariilor obraznice și glumelor. In cazuri extreme de nerușinare s-a ajuns la căderi nervoase ce au dus la spitalizare. Aceste lucruri se intamplă mai ales in țările europene, unde mobilitatea locului de muncă a impiedicat individul in a-și schimba locul de muncă.