Tehnici și Metode în Management

Creativitatea – notiune si teorii asupra acesteia

Creativitatea este fara indoiala dimensiunea fundamentala a spiritului uman.

In conceptia cea mai larga, creativitatea este capacitatea omului de a da nastere unei noi realitati, de a institui valori noi pe terenul celor existente sau pe domenii inedite.

Abordarea creativitatii s-a facut in moduri diferite si in literatura de specialitate. Exista o multitudine de definitii ale termenului:

- creativitatea este capacitatea potentiala a omului de a stabili relatii noi intre elemente cunoscute, de a oferi solutii noi problemelor nerezolvate sau rezolvate pe alte cai;

– ea se exercita in cadrul procesului de creatie si se materializeaza in arta, stiinta, management, tehnica, organizare etc. ca finalizare a procesului respectiv;

– creatia este cu atat mai remarcabila si creativitatea este cu atat mai puternica cu cat elementele intre care se stabilesc noi relatii, combinatii, etc. sunt mai departate.

Trasaturile definitorii pentru creativitate sunt noutatea si originalitatea raspunderilor, ideilor, solutiilor, comportamentelor. Noutatea se refera la distanta in timp a unui rezultat fata de cele precedente, in timp ce originalitatea se apreciaza prin raritatea rezultatului. Rezulta deci ca un lucru poate sa fie foarte nou, recent, dar poate avea un grad de originalitate redus, ceea ce comporta doar mici modificari fata de cele existente anterior.

Foarte important in aprecierea creativitatii este valoarea rezultatelor obtinute. Ea se refera atat la calitatile intrinseci ale ideii, produsului cat si la valoarea lui sociala.

Alta trasatura se refera la utilitatea ideilor sau solutiilor noi si originale. Nu orice raspuns, rezultat al activitatii care este nou sau/si original este intotdeauna si creator. Multe raspunsuri „noi" si „originale" nu prezinta valoare si nu corespund cerintelor obiective sau sunt adecvate realitatii, fapt pentru care ele nu intrunesc calitatea de a fi creative.

Etapele procesului creator

Majoritatea specialistilor considera ca exista patru mari etape si anume: pregatirea, incubatia, iluminarea si verificarea.

Gradul de importanta a etapelor difera in functie de domeniu: toate etapele insa sunt strict necesare de parcurs.

A. PREGATIREA sau prepararea este o etapa deosebit de complexa si uneori decisiva pentru reusita procesului de creatie.

Au fost puse in evidenta urmatoarele subetape:

a) OBSERVAREA sau sesizarea problemei: consta in sesizarea unei dificultati, nevoi. Conditia care favorizeaza parcurgerea acestei subetape este sensibilitatea la implicatii si fata de abaterile, deviatiile de la normal.

b) ANALIZA SI DEFINIREA PROBLEMEI.

Reusita activitatii in aceasta subetapa depinde de:

– capacitatea de separare a esentialului de neesential (alegere si discernamant);

– selectarea informatiilor relevante pentru problema studiata;

– gradul de cunoastere a domeniului.

c) ACUMULAREA MATERIALULUI INFORMATIONAL

Cantitatea si natura materialului informational au o importanta deosebita. Strangerea unei informatii cat mai variate, relevante in raport cu problema constituie un factor favorizant al creativitatii.

Persoanele inalt creatoare comparativ cu cele slab creatoare au tendinta de a acumula o cantitate de informatii foarte vasta si actuala, acordand un timp considerabil subetapei de analiza a problemei.

In aceasta subetapa se fac si primele incercari de prefigurare a solutiilor posibile.

d) SUBETAPA OPERATIONALA.

Este foarte anevoioasa atat ca durata, cat si din punct de vedere al complexitatii. Creatorul se distinge prin capacitatea de a trece de la un stil de gandire la altul, de la cel algoritmic la cel euristic.

Factorii care blocheaza creativitatea in aceasta faza sunt:

– tendinta de folosire a modelelor familiare, traditionale pentru cautarea solutiei la problema data;

– fixitatea metodei;

– autoimpunerea unor restrictii iluzorii.