Calitatea informației de marketing

Informaţia reprezintă un mesaj, un semnal care reflectă starea unui sistem sau a mediului în care aceasta funcţionează şi care aduce receptorului său un spor de cunoaştere.

Informaţia este o dată ce a fost supusă unui proces de prelucrare şi aduce un plus de cunoaştere pentru destinatar furnizându-i elemente noi, valorificabile în exercitarea sarcinilor şi realizarea obiectivelor ce-i revine.

Cunoaşterea şi gestionarea unei unităţi economice solicită identificarea faptelor şi evenimentelor care generează date, delimitând precis obiectivele cunoaşterii şi conducerii, stabilind purtătorii materiali de informaţie, precum şi modalităţile prin care se culeg şi se înregistrează datele, metodele şi instrumentele de prelucrare a acestor date şi destinaţia informaţiilor, transferul lor la destinatar.

Utilizând simboluri asociate cu realitatea, informaţia este folosită în caracterizarea ordinii şi a organizării specifice, în studiul procesului de reflectare, căpătând semnificaţii proprii fiecărui domeniu al cunoaşterii.

În general, informaţia rezultată în procesul cunoaşterii este privită ca o cunoştinţă, o reflectare a realităţii obiective în cunoştinţa umană.

Informaţia este caracterizată în mare masură prin gradul de subiectivitate-obiectivitate, referindu-se la dependenţa acesteia de utilizator, de intervalul de timp asupra căruia face referinţă, dar şi de aspectele calitative şi cantitative, cu exemplificarea clasică ”informaţia contabilă”. Informaţiei trebuie să i se asocieze o valoare de utilitate, respectiv, speranţa de economie, calculată prin diferenţă realizată între efectele unei decizii promovate, în şi fără elementul ”cunoaştere” a informaţiei respective. Valoarea de utilitate a unei informaţii este strict dependentă de aspectul fizic, dar şi de aspectul uzurii morale, aspect prioritar datorat mediului caracterizat printr-o maximizare a dinamismului acestuia.

Pentru a fi eficientă, informaţia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, să fie oportună, să fie captată la timp şi de cine trebuie, fiind clară şi nu contradictorie.

Calitatea informaţiei se “măsoară” prin întocmirea unor paramentrii specifici dintre care cei mai importanţi sunt:

- dinamismul – în sensul evidenţierii procesului de muncă în evoluţia lor şi nu static;

- multilaritatea – asigurată de abordarea fenomenului şi procesului prin prisma unor aspecte de natură economică, tehnică, socială şi regăsirea acestei informaţii;

- realismul – reprezintă utilizarea de informaţii care să respecte fidel situaţia firmei şi a mediului său contextual;

- oportunitatea – culegerea, înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor în timpul utilizării, asigurându-se derularea de procese decizionale, operaţionale, eficace;

- siguranţa şi precizia – evidenţierea aspectelor de esenţă şi detaliu care să elimine ambiguitatea mesajului;

- sinteza şi conciziunea - prezentarea informaţiilor cu economie de mesaje ajutând astfel managerii, aflaţi într-o permanentă criză de timp;

- specificitatea – data de adoptare a informaţiei la particularităţile utilizatorului, referitoare la nivulul de pregătire, timpul de care dispune pentru a fi rezolvată.

Informaţia este „sângele care irigă”, asigurând robustetea organizaţiei. Aşa cum sistemul circulator este dispus într-o simetrie perfectă faţă de scheletul uman, sistemul informaţional se pliază pe structura organizatorică cu puncte nodale din care se ramifică sau în care se concentrează informaţia potrivit cerinţelor exprimate de centrii decizionali ai organizaţiei. Din această cauză parametrii organizării funcţionale se află în strânsă legătură cu structura organizatorică.