Auditul intern și rolul său în cadrul autorității și a administrației publice locale

Capitolul 1 – Notiuni fundamentale privind auditul intern

Pregatirea Romaniei pentru integrarea in Uniunea Europeana a impus preluarea unor noi domenii, care sa duca la eficientizarea activitatii economice si la inlaturarea unor neconcordante intalnite atata in activitatea institutiilor publice, cat si in activitatea interprinderilor.

Pe langa adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate la nivelul agentilor economici, pregatirea pentru trecerea la un nou sistem contabil bazat pe Sistemul European de Conturi 95 la institutiile publice, precum si alte imbunatatiri legate de legislatia economica si fiscala, s-a impus si organizarea activitatii de audit, atat la agenti economici cat si la institutiile publice.Auditul nu este o activitate recenta, el fiind utilizat inca de pe vremea lui Carol cel Mare, iar persoanele care desfasurau aceasta activitate purtau numele de “Missi Dominici”. De asemenea, sunt izvoare istorice care indentifica auditul pe vremea regelui Eduard I, iar persoanele se numeau “auditori”. Insa incepand din anul 1970, obiectivele auditului s-au extins si spre asigurarea conformitatii cu normele legale in vigoare, cu respectarea principiilor si regulilor contabile si de evaluare, dar si pe linia calitatii managementului.

Cuvantul “audit” are origini latino – audio, audiere insemnand “a asculta”, insa aceste inteles al sau a fost denaturat in timp. In limba engleza, cuvantul “ audit” are cu totul alt inteles –a verifica, inteles care se apropie mai mult de insemnatatea si obiectivele sale actuale.

Auditul este o activitate independenta si obiectiva desfasurata de persoane fizice sau juridice, care analizeaza si evalueaza diversele domenii de activitate desfasurate de o entitate, emitand in urma acestor operatii o opinie responsabila si independenta legata de domeniul evaluat.Astfel, din punct de vedere al statului persoanelor care exercita activitatea de audit, acesta poate fi de doua feluri: audit intern si audit extern.

Auditul intern este definit in Normele profesionale elaborate de IFACI ( Institutul de audit si control intern) ca fiind “o activitate independenta si obiectiva care da unei organizatii o asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare”. Legea nr.672/2002 defineste auditul public intern ca find “activitatea functionala independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajutand entitate publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evelueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, controlului si a proceselor de administrare”.

Aceasta activitate de audit este foarte utila in special managerilor, deoarece cu ajutorul ei pot avea un control aupra afacerilor.

Auditul extern este o activitate independenta si obiectiva efectuate de persoane fizice sau juridice independente de entitatea analizata, care are rolul de a aprecia regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela a situatiilor financiare.

Auditorul intern este un angajat al entitatii si are rolul de a analiza si evalua toate activitatiile si functiile acelei entitati, auditorul extern este o persoana total independenta, care face parte dintr-o organizatie profesionala si acre isi exprima opinia doar legat de activitate financiar- contabila a entitatii.

Trasaturile caracteristice auditului public intern sunt:

1. Auditul public intern este o activitate desfasurata in cadrul institutiilor publice si in unitatile cu profil economic, al caror actionar majoritatar este statul;

2. Auditul public intern este o activitate independenta;

3. Auditul public intern este o activitate obiectiva;

4. Auditul public intern da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice.

Functiile caracteristice auditului public intern sunt:

1. O prima functie este aceea ca acorda asistenta managerului: scopul principal este acela informarii managerului in vederea administrarii mai eficiente a activitatii entitatii;

2. O alta functie este aceea ca nu are rolul de a emite judecati in privinta salariatilor: departamentul de audit nu este afectat decat in cazul in care apar cazuri extreme de disparitii de active, de deturnari de fonduri sau alte deficiente grave care afecteaza gestiunea entitatii;

3. Aceasta activitate trebuie desfasurata de persoane bine pregatire profesional care sunt independente din punct de vedere a activitatii desfasurate.

Prin Legea nr. 672/2002, sunt redate urmatoarele obiective ale auditului public intern:

• “Asigurarea obiectiva si consilierea destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice;

• Sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii”.

Institutiile publice sunt grupate la nivel economiei nationale in sectorul institutional “Administratie Publica”. Administratia publica grupeaza toate unitatiile a caror functie principala este aceea de realizarea de servicii necomerciale destinate celorlalte sectoare institutionale, in vederea redistribuirii veniturilor in economie. Resursele principala acestului sector sunt constituite din taxele si impozitele obligatorii.