Despre chestionar și eșantion

Este greu de crezut pentru mulţi dintre cei care nu sunt familiarizaţi cu cercetările realizate prin anchetă că mii de oameni, din diferite categorii sociale, acceptă să primească necunoscuţi în căminele lor şi le oferă informaţii de natură personală, pe care le-ar împărtăşi cu greu altor persoane. Rotariu şi Iluţ (1997, p. 190) sintetizează motivaţiile care explică gradul destul de mare de cooperare din partea subiecţilor în anchetele sociologice.

-reflexul de politeţe ( e greu să refuzi...)

-dorinţa de influenţare

-nevoia de a vorbi

Problemele de securitate din mediul urban, şi măsurile de securizare a locuinţelor ridică dificultăţi în calea operatorilor.

Remarcarea gradul înalt de colaborare din partea populaţiei la realizarea anchetelor sociologice nu înseamnă că refuzurile nu ar constitui, adeseori, o problemă serioasă în desăvârşirea operaţiunilor de colectare a informaţiilor în anchetă. Dimpotrivă, în funcţie de momentul realizării anchetei şi de tematica acesteia, rata refuzurilor poate ajunge la valori îngrijorătoare. Un număr mare de refuzuri afectează negativ realizarea obiectivele cercetării în cel puţin două modalităţi:

-îngreunează culegerea datelor, întârzie obţinerea rezultatelor şi sporeşte costurile;

-poate compromite reprezentativitatea eşantionului, persoanele care refuză să colaboreze cu operatorul neconstituind un eşantion aleator.

Evitarea unei rate mari de refuzuri subliniază importanţa momentului realizării contactului cu subiectul. O parte din refuzuri pot fi evitate printr-o atentă pregătire a operatorilor. Cu toate acestea, contactul efectiv cu subiecţii depinde de ei, iar cercetătorii trebuie să urmărească numărul de refuzuri obţinut de fiecare operator. Aceia dintre operatori care înregistrează sistematic un număr mare de refuzuri vor trebui excluşi din echipa de cercetare.

Construcţia chestionarului

Ceea ce diferenţiază ancheta de alte metode de investigare ştiinţifică este faptul că este necesară construcţia unui instrument de colectare a datelor nou cu ocazia fiecărei investigaţii. Acest aspect este neplăcut mai ales deoarece face dificilă compararea rezultatelor din cercetări diferite. Pe de altă parte, întrucât nu există instrumente standardizate, cu excepţia unor scale de atitudini care au fost deja scalate pe populaţia care urmează a fi investigată, trebuie să se abordeze faza elaborării instrumentului cu cea mai mare atenţie.

Chestionarul în ancheta indirectă

La chestionarea cu operatori de anchetă subiectul depinde de operator pentru accesul la întrebările de chestionar. Prin urmare, operatorul controlează aplicarea întrebărilor din chestionar, înţelegerea lor de către subiecţi şi înregistrarea răspunsurilor. În acest caz, discuţia trebuie să se concentreze, în mod evident, pe evitarea erorilor pe care le pot produce operatorii. În cazul anchetelor indirecte, chestionarul se dovedeşte foarte important, de vreme ce este interfaţa prin care subiecţii comunică cu echipa de cercetare. Chestionarul trebuie să fie astfel construit încât datele colectate să fie valide şi fidele, altfel spus, să aibă acelaşi înţeles pentru toţi subiecţii, înţeles care să fie identic cu cel plănuit de către cercetător.

Reguli generale pentru construirea chestionarelor în anchete indirecte

Se pot elabora câteva reguli generale pentru construirea chestionarelor auto-administrate (Baker, 1994, pp. 176-177):

1. Includeţi toate întrebările care acoperă interesele cercetării şi pe care planificaţi să le analizaţi;

2. Faceţi chestionarul cât mai atrăgător pentru subiecţi;

3. Chestionarul să fie cât mai scurt, în măsura în care se acoperă temele care se intenţionează a fi analizate;

4. Instrucţiunile să fie scurte, dar să conţină toate informaţiile necesare pentru completarea corectă a chestionarului;

5. Luaţi în considerarea toate problemele pe care le poate întâmpina un subiect în momentul în care primeşte chestionarul. Fiţi siguri că instrumentul construit de voi rezolvă aceste probleme.

În afară de chestionar, setul de materiale recepţionat de subiect în cazul anchetei indirecte trebuie să cuprindă şi o scrisoare de introducere şi un set de instrucţiuni.

Scrisoarea de introducere (cover letter)

Acesta va prezenta subiecţilor obiectivele cercetării şi solicită cooperarea din partea subiectului. Obiectivele studiului trebuie prezentate onest, suficient de simplu pentru a fi înţelese de orice subiect şi de o manieră care, într-un fel sau altul, indică importanţa cercetării. Importanţa studiului susţine şi apelul al participare. Acesta poate fi egoist – cazul în care se subliniază interesul subiectului în derularea cu succes a cercetării (fără a se exagera prea mult) sau altruist, când i se solicită subiectului să facă un gest de generozitate faţă de cercetători prin completarea chestionarului. Pe lângă aceasta, scrisoarea de introducere va include şi informaţii referitoare la sponsorul cercetării, la modalitatea de selecţie a subiecţilor şi asigurări privind păstrarea anonimatului răspunsurilor.

Setul de instrucţiuni

Instrucţiunile trebuie să conţină toate informaţiile necesare completării corecte a formularului. Exemplificăm câteva probleme pe care trebuie să le abordeze aceste instrucţiuni:

- Modul de marcare a răspunsurilor – codurile se încercuiesc, sau se marchează în alt fel?

- Numărul de variante care pot fi marcate în cazul întrebărilor închise. Problema este importantă, multe seturi de date fiind compromise de exprimarea unui număr de opţiuni mai mare decât cel dorit de cercetători. De regulă se alege o singură variantă, iar acest principiu se afirmă de la început iar în cazul întrebărilor unde se solicită mai multe răspunsuri se va menţiona expres în formular.

- Instrucţiuni clare pentru abordarea întrebărilor filtru.

Instrucţiuni pentru returnarea chestionarului

Nu insist pe acest capitol al chestionarului din ancheta auto-administrată.

Evident, toate aceste amănunte devin mai puţin importante în cazul aplicării în grup a chestionarului. În astfel de situaţii instructajul va fi realizat de un membru al colectivului de cercetare, care va fi la dispoziţia subiecţilor pe durata completării instrumentului de cercetare.

Divagaţie

Elaborarea instrumentului se bazează pe etapa, anterioară, a operaţionalizării. În această etapă se construiesc procedeele de măsurare a diferitelor concepte care intervin în cercetare.( De exemplu: coeziunea grupului, participarea la activităţile grupului de elevi, motivaţia pentru participarea la orele de educaţie fizică, bugetul de timp liber, bugetul de timp alocat pentru activităţi fizice, etc.). Finalitatea acestei etape este asigurarea unei cât mai bune validităţi şi fidelităţi a măsurărilor noastre.